Welcome.
I hope my blog finds you well and curious.
-
whataboutism is what you use when your history of hypocrisy, lack of consistency, lack of ethics and moral misbehaviour would compel you to be reserved and less vocal, but instead you immediately get on a pedestal to preach your immaculate self as an example of all good things.
-
De la inceputul acestei nebunii care ma face sa regret ca nu am ceva ce nu am vrut (beci) tot vad invierea unor idei si concepte din anii 90. Stiti, de pe vremea cand ne bucuram la blugi, TV color, mixer si guma.
Pe vremea aia “occidentul” era asa o notiune vaga ce definea un fel de taramul lui Oz. Cu totii speram sa ne ia si pe noi vantul intr-acolo. Si asa de tare ne uitam, cu ochi largi de anime, inspre “occident” ca nu vedeam dincolo de cortina vrajitorului. Insa, oameni buni, de atunci si pana acum, nu numai ca ne-am uitat in spatele cortinei, si ne-am facut ca nu am vazut ce e, dar au fost altii care ne-au tras cu forta acolo (e.g. Snowden, Asange), au fost altii care au dat cu cortina de pamant (e.g. Bush in Irak). De asemenea, vrajitorul din Oz si-a pierdut trucurile imediat ce a avut de furca cu probleme reale (e.g. refugiati sau China a doua economie a lumii).
Cum mai vin oamenii astia Plesu cu vestul elegant, Liiceanu cu occidentul ideologic sau, ieri am citit si eu, Patapievici promovand capitalismul ca “ordine sociala”. Vestul nu mai e elegant de decade. Occidentul e in convulsii ideologice iar capitalismul e cauza dezordinii sociale. Unde se uita oamenii astia. Sau unde ma uit eu de nu mai simt exaltarea lor?
-
Plesu a intrat in joc. Din pacate prost. Descrie o realitate pe care doar el o vede: ca vestul actioneaza elegant si responsabil si estul actioneaza din topor ca niste dobitoace needucate.
Nu i-o fi jena de toxicitatea inecacioasa a acestei perspective, una care nu te lasa sa respiri in tara ta unde te-ai nascut, si sa iti inghiti stramosii din care te tragi, una care ne-a fost pusa dinainte de alde Plesu si alti intelectuali de 30 de ani, daca nu mai mult? Pare-se ca nu.
Dar dincolo de autoflagelarea asta de necivilizatii lumii ce suntem, si de adulatia asta neconditionata a haplea astora din “vest”, nici macar nu se aplica: in acest razboi Ruso – Ucrainean, nu este nimic elegant in postura “vestului”, nimic vertical. Este o postura de o intransigenta pe care doar un tanc rusesc o putea impune in trecut. Acum insa o poate impune si dolarul. In schimb, in partea ruseasca, cu tot razboiul inceput de ei, exista o atitudine clasica, neschimbata, o scoala de diplomatie cu rachete, nimic nou, dar clasic, si chiar classy.
Nu se poate sa nu stie Andrei Plesu ca nu e cum zice el. Nu se poate sa nu citeasca propaganda de tip Pravda de pe CNN, imposibil sa nu vada perpetua indemnare la razboi a “vestului” si fortarea inevitabilitatii conflictului. Nu se poate. Nu se poate decat sa fii corupt din pacate si sa produci un lobby obosit pentru cine l-o afla vantul si pamantul ca vrea ca acest conflict sa escaladeze.
Pacatul e si al celui care te indeamna la el.
-
Mamă ce se râd românii la propaganda care zice că rromii din Ucraina au furat un tanc. “Hăhăhăhă o să-l dea la fer” zice tot rasistu’ fără sa priceapă ca între porcăria asta și porcăria aia cu Simona Halep colectând fiare vechi de la concursul francezilor nu e nici o diferență. Bă, dacă luau tancu’ orice altă etnie din Ucraina îl capturau, normal, dar rromii l-au furat. Bravos!
-
Sunt unii care își justifică mediocritatea cu generalizări istețe de genul “Lasă ca știu eu ca nu asculți manele, dar la petreceri ce mai dansezi pe ele!”. Isteț, dar mediocru. Fiți atenți, cine nu ascultă manele, nu o face nu pentru că este o ființă superioară, ci pentru că ascultă muzică.
Când faci ceva care îți cultivă creierul, nu îți mai place ce îți plăcea înainte. La liceu nu mai asculți “Boroboață” și “Oac, oac, diri diri dam”. Nu pentru că asculți vioară clasică. Asculți muzică de liceu, care înseamnă mai mult. Ți s-a cultivat creierul, fără să știi. Când ajungi la o petrecere de copii “În pădurea cu alune” pus pe “heavy rotation” de mămica DJ îți dă o migrena care durează o săptămână.
Un adult care ascultă manele, nu la o petrecere, ci tot timpul, indiferent că e, să zicem, la volan sau singur acasă, pentru că aia-i singura muzică pe care o înțelege, e la fel ca un adolescent care a rămas la cântecul alfabetului. Iar pentru cei care au depășit momentul, e o rețetă pentru migrene si indispoziție. Și la petreceri manelele sunt deranjante. Fac petrecerile mediocre, proaste. Dar oamenii se adaptează, iar mulți simt presiunea socială inventată de cei care normalizează porcăria. Iar “ceilalți”, rămași auditiv acolo unde mor dușmanii, au vânt din pupă.
Ce scriu eu aici nu e pentru cei care sunt “manelomani”, e pentru cei care normalizează mediocritatea lor promovând nulități. Nu, filmele cu supereroi nu te fac cinefil.
Cred că e mai bine și cu bun simț să ne ținem mediocritățile pentru sine, ba chiar să ne și bucurăm de ele, dar să nu îi convingem pe alții că acestea sunt de fapt vreun rafinament ale unei subculturi, ori vreo genialitate a unui șirag de lacune.
-
Ce bine ar fi să găsesc la restaurant, mai ales în zonele turistice:
- mâncare de limbă
- mâncare de gutui
- mâncare de castraveți
- ostropel
- mâncare de bame
- tocană de cartofi
- ghiveci
- mâncare de mazăre (cu friganele)
- ciorbă bună cu borș normal și făcută nu din componente ci cu intenția de a fi ciorbă de la început
Ce bine ar fi ca mâncarea românească să nu mai însemne platou de carne la grătar cu cartofi prăjiti și la cantine să se poată face tot felul de mâncăruri, dacă tot e împinge tava sa fie mai autentic așa.
Zici că de 20 de ani cărțile de bucate s-au făcut pierdute, ori înlocuite cu specialități internaționale sau, mai rău, mâncăruri tradiționale internaționale, ori pur și simplu înlocuite cu înlocuitori de mâncare, ceea ce pe vremuri era mâncarea de picnic, de duminică, de economie de timp.
Probabil nu e sustenabil, ce știu eu despre restaurante si businessul ăsta, dar tre’ să fie ceva dacă pe Restograf la “cele mai bune X ciorbe” nu e nici o cantină, nici o bodegă de familie, dar în schimb sunt 6 supe “de afară” și o ciorbă de la un restaurant din acela cu meniu all inclusive (de la bruschetă la orez chinezesc) în care ai noroc dacă nimerești acel 5% din meniu care chiar le iese.
-
Whenever you’re called on to make up your mind, and you’re hampered by not having any, the best way to solve the dilemma, you’ll find, is simply by spinning a penny. No — not so that chance shall decide the affair while you’re passively standing there moping; but the moment the penny is up in the air, you suddenly know what you’re hoping. Piet Hein
-
I am, somehow, less interested in the weight and convolutions of Einstein’s brain than in the near certainty that people of equal talent have lived and died in cotton fields and sweatshops.
Stephen Jay Gould
-
The future is decentralized.
Central authority will never be as good as self directing autonomous systems that can be remotely adjusted. The decentralized pattern will always win, but we’ll constantly have the centralisation bubble to burst. The central – local boom bust play is a feature of technology.
But the future, at large, is decentralized. Autonomous AI, for the internet of things, for incoming robots, for small apps that do local ML and AI tasks, they’re alredy here. And the same is true for communication. Small focused networks are the future. Even Facebook knows it. The goal is to be the one that organizes the decentralized system, not to centralize.
To prepare for the future aim at creating small, self sustaining, autonomous networks.
Sharing is unbeatable.
Anything that produces outstanding content is not fulfilling anything if the thing results in niche distribution. And nothing in the land of planned distribution can possible beat the virality enabled by sharing. Sharing is an immitation of natural processes from viruses to gene transmission in reproduction. Can’t beat that because it is the simplest most efficient thing. That is what we learn from nature.
Sharing will empower the small networks to express on their surface the hits, the success stories, their identification calls, their signals to other small networks, all without the need for coordination. Any system that does not have good sharing mechanisms eventually falls into irrelevance, which in terms of communication is death.
Capture is the cornerstone.
Captured audiences are the decenralized exclusive option to handle distribution. If you can’t notify you can’t attract. Capture is the means in which the small sharing networks can change their close by environment to signal their output. These signals are the picked up. Again a natural system which is the simples most efficient thing that works.
Without capture it’s all a void. Without the built in ability to signal interest and the ability to signal potential nothing exists.
Monetization is survival.
This is beyond biology. It’s thermodynamics. A small sharing network with a captured signal pool can only survive if it does not get more output than inout. Monetisation is not about getting paid exclusively. It is also about attracting contributions, participation, engagement, syndication, derrivative work and so on.
The systems need to have native support for monetisation variants to enable the networks they build to be long lasting, and not instantly decomposing attempts.
-
Roagă-te pentru lucruri posibile.
Uită răul, rabdă mult, iartă tot.