Welcome.
I hope my blog finds you well and curious.
-
In Europe one can gauge the real estate value based on how clean and stocked the nearby Lidl is.
-
The unbearable uselessness of software.
-
Politicians don’t want popular approval they want popular support.
-
-
-
I hate the US empire because they created this monster of a society where everyone is infantilised to the bone, citizens unable to think one meter ahead of their next step, who just absorb everything the machines tell them they should think and do.
How can this be the ultimate result of the work done next to the gods of progress? The US empire was built on the premise that progress will inevitably lead to abundance and wellbeing. But today we look at this progress and we see that to get the smallest notion of abundance and wellbeing we need to subject ourselves to the highest degree of servitude.
The pandemic was the time when not even the bare common sense was allowed to exist – the apogee of the training into infantile behaviour of the society. If millennials were so easy to mould, I can’t even think of a way out for younger generations.
To believe that a country that is stolen from its people by UK and US agents, Ukraine, who gave an unfair advantage to a small part of the populace who was berserk for war, and would just use any means to obtain it – to believe such a country fights for itself, instead of the enablers of the horror – is to be a dumb child who believes anything you’d tell them if it comes with the promise of candy.
In our society virtue signalling is the candy.
To even dare to imagine you have a future in this world is already heresy.
The world is ending, the climate will kill us all and we’re doomed. If it’s not the climate then it’s the aliens. or the racism, or the incoming wars of doom agains “dictatorships” etc. A constant flux of dumbness is making its way to you every day. How are we supposed to cope?
Escape!
Escape like a child into the oblivious hedonism that you’re able to purchase.
-
Am fost la spectacolul oferit de orchestra teatrului de opereta Ion Dacian, cu participarea speciala a cunoscutului actor Radu Gheorghe, spectacol numit Ucenicul Vrajitor.
Si, care e problema? Afisul.
Vedeti afisul asta? Vi se pare va este vorba de altceva decat Radu Gheorghe interpretand ceva legat de … un ucenic vrajitor?
Mie nu. Atata ma duce capul. Daca pe afis e cineva, in prim plan, in costum de recuzita, pozat de jos in sus, nu banuiesc nici in ruptul capului ca este personajul nr. 3 – 4, in ordinea participarii.
Daca treaba ar fi fost descrisa cum am incercat eu in prima propozitie, nu stiu, ceva de genul “Orchestra teatrului de opereta si musical Ion Dacian prezinta spectacolul extraordinar Ucenicul Vrajitor, cu participarea lui Radu Gheorghe ” si m-as fi dus la acest spectacol ar fi fost macar “Ok”.
Dar asa … A fost lung, previzibil, redus. Orchestra operetei nu s-a autodepasit in vreun fel. Muzica a fost din cea mai reductionista reteta imaginabila, cu acele repetabile ad infinitum care plac tuturor.
Radu Gheorghe a fost si el intre melodii, un om parca suspendat in timp, intr-un timp care nu mai este demult. Glumite mici cat o gargarita si la fel de induiosatoare, dar care zboara si se fac nevazute in uitare tot ca o gargarita. Vzzz. Nu stiu ce se intampla cu oamenii. Am fost de curand si la un spectacol sustinut de Razvan Vasilescu. O sa scriu mai detaliat si despre acesta. Dar exista un fir comun intre cele doua: o lipsa de intelegere din partea protagonistilor a publicului lor. Mie asa imi pare. Macar la Razvan Vasilescu a fost mai scurt. Aici a fost mult mai obositor.
Stiti care a fost cel mai obositor lucru? Ca nu este nici un ucenic, nici un vrajitor, nici un ucenic vrajitor. Nicaieri. Doua ore. Cu pauza.
Regia spectacolului nu stiu cine a facut-o. Ia sa ma uit … ah tot Radu Gheorghe. Ce o fi fost asta? Fiecare pas era ultra previzibil pentru ca era din alt spectacol, unul care a fost bun cand l-a facut cine l-a facut prima, a doua, a treia oara, si apoi a mers ma departe in viata lui. La fel cum “textele clasice” ale lui Razvan Vasilescu erau ca un feed prost de Facebook, regia lui Radu Gheorghe este un sir lung de clipuri de pe YouTube. Adica efectiv o copie a acelor glumite distribuite intr-una de zeci de ani deja, care la vremea lor au fost extraordinare dar acum sunt insuficient. De ce nu e nimeni care sa spuna ca e insuficient?
Acum ceva ani am fost la un spectacol Ada Milea fix in ziua in care citisem undeva pe Internet, intr-un jurnal american un articol al unei jurnaliste furioase pe pretul biletului la Lauryn Hill. Erau sute de dolari, in spate, pe stadion. Iar daca ti se facea sete, hm, trebuia sa ai scor bun la credit. Si in seara aceea la Ada Milea am gandit ce norocos sunt ca sunt intr-o societate in care cu pretul a doua pizza pot sa vad un spectacol excelent.
Cel mai rau lucru cu care m-am ales de la Ucenicul Vrajitor a fost o stare de mahnire venita in urma unui declic, îhh ce cuvant tern. Ma rog, Imi pare ca suntem o societate ciudata, o lume a 4-a unde publicul vine sa vada un fel de ciorba reincalizta din nou si din nou si din nou, nu pentru ca asta ar vrea publicul ci pentru ca atat se poate aici, acum, de la ei.
-
Ați observat ce discriminare se face la adresa oamenilor răi?
“Oameni buni, fiți atenți!”, “Bine v-am găsit oameni buni!”, “Dragi oameni buni, ne aflăm aici …”. Nimeni nu vorbește și cu oamenii răi. Nu e corect. Ba mai mult, cred ca e o conspirație a oamenilor răi, să fie invizibili.
Propun să ne inversăm abordarea. Oamenii buni sunt buni. De oamenii răi trebuie să ne ocupăm. Să zicem mai des “Oameni răi, fiți atenți!”, “Bine v-am găsit oameni răi!”, “Dragi oameni răi, ne aflăm aici …”.
-
Parcă … în cartea sa Copii din miez de noapte, Salman Rushdie se întreabă prin intermediul personajelor: oare ce i-a făcut pe indieni să îi respecte pe invadatorii sub al căror jug au stat 100 de ani? Oare să fi fost diferența de statură? Oare să fi fost limba Engleză, ca putere uniformizatoare într-o țară cu zeci de limbi vii vorbite, de zeci de culturi vii? Nu știm.
Același lucru mă întreb și eu despre noi Românii colonizați complet în anul 2023: oare ce ne face să respectăm cu atâta obediență vomitivă colonizatorul American? Sau Olandez. Sau Austriac. Că noi suntem mai cu moț în istorie și mai mereu am fost slugă la mai mulți stăpâni. Oare ce ne place așa tare la ceilalți? Înalțimea? Părul blond? Ciocatele? Capitalismul deșănțat? Promisiunea unei “libertăți” care e construită anume ca să deșire identitatea noastră pana la ultima fibră? Ne urâm așa de tare că vrem să dispărem?
Multe popoare colonizate și-au pus acese întrebări. Răspunsul, pentru mine, se află în oamenii care sunt uneltele colonizatorilor: tineri pierduți în cetățenia lor globală, adulți corupți de dependența de mâna care îi hrănește, bătrâni furați de un peisaj demult depășit.
Cineva se plângea pe blog că nu ne negociem drepturile deși suntem cheia de boltă a proiectului Americano-European de dominare a Rusiei. Ilustra in articolul său “diferența între popor și conducători” cu exemplul Poloniei care știe să își joace cărțile magistral. Dar, subit și de neînțeles autorul virează spre … Dragnea. Pe bune? În 2023? Hai mai bine să dăm vina pe Mihai Viteazul. Orice. Dar în nici un caz pe faptul că stăpânii au control total asupra țării: au și morcovul (banii de șpăgi) au și biciul (dosare și plimbări în cătușe televizate).
Altcineva se plângea pe blog că e revoltat peste masură de părinții care își învață copii că Rusia poate are ceva dreptate în schema curentă. Autorul apoi, imediat si evident, ca să nu pară ca e lipsă de toleranță ce spune el, pune imediat alături de o parere politică dacomani și diverși patriotarzi. O tehnică curată, dar totuși o tehnică ce îl ajuta pe blogger în a numi părinții cu opinii politice diferite “călăii propriilor copii”. Uau. Revenim deci concepții gen origini nesănatoase?
O altă persoană acuza pe o rețea socială (aia mare) întreg poporul român că îi este “frică de negru” pentru că unii oameni și-au exprimat nemulțumirea pentru neinspirata alegere de a deschide festivitățile Timișoara capitală culturală europeană cu Taraf de Caliu. Persoana a preferat să generalizeze în doi peri și să creeze o extra-adâncitură în diviziunile artificiale ale societății românești, să accentueze sentimentul acesta perpetuu de inferioritate românească, în loc sa citească plângerile: e de porc să faci dedicație primarului din al cărui pix vin banii și zona aceea din țară nu are taraful ca reprezentare culturală, ca alte zone ale țării. Simple plângerile astea. Însă chiar și dacă sunt greșite sută la sută aceste nemulțumiri – să alegi să mărești câțiva neghiobi rasiști și probabil needucați la scara poporului întreg e curios, dubios și puțin corupt, când cultivarea vinei ăsteia naționale servește scopului de “educație” pe care organizația pe care persoana o conduce și l-a atribuit.
Un mare filosof se plânge în Dilema Veche că noi românii nu facem ca Europa adevărată care “a asumat prompt, autocritic, inventarul derapajelor sale”. Ha ha. Cum și-a asumant Marea Britanie masacrele sau Belgia sau Franța sau .. cine? Cum se folosește “Europa” de “asumarea” pe hârtie ca să domine în continuare lumea just și legitim? Ce exemplu extraordinar. Fix asta îi lipsește țării o demagogie iritantă pentru ochiul liber urcată la nivel de doctrină oficială a deplomației sale.
Oare suntem făcuți în eprubetă, special ca nație de obedienți umili cu străinii? Avem oare o modificare genetică ce ne face să acceptăm mereu același tratament – de zici că suntem oameni de categoria a doua – de la tot felul de fanarioți, colonizatori sau arendași puși pe toată țara? Oare nu avem posibilitatea “din ADN” să scăpăm de căciulit și de meteahna “plimbatului străinilor prin țară” ca să vadă ce e de luat?
Englezilor le-a luat 100 de ani să cucerească India și au ocupat-o încă o sută. Nouă ne-a luat puțin peste două zeci de ani să le punem covoare roșii de bun venit veneticilor și să ne asigurăm că nu vor mai pleca în veci.
-
Dacă ai firmă dar nu ai sediul în sat Nedelea, comuna Ariceștii Rahtivani, DN72, Crângul lui Bot, KM 73+810, județul Prahova, de unde vinde Lidl Discount miere de manuka 100% din Noua Zeelandă ești praf și d-aia ei sunt milionari și tu nu.