Welcome.
I hope my blog finds you well and curious.
-
Plesu a intrat in joc. Din pacate prost. Descrie o realitate pe care doar el o vede: ca vestul actioneaza elegant si responsabil si estul actioneaza din topor ca niste dobitoace needucate.
Nu i-o fi jena de toxicitatea inecacioasa a acestei perspective, una care nu te lasa sa respiri in tara ta unde te-ai nascut, si sa iti inghiti stramosii din care te tragi, una care ne-a fost pusa dinainte de alde Plesu si alti intelectuali de 30 de ani, daca nu mai mult? Pare-se ca nu.
Dar dincolo de autoflagelarea asta de necivilizatii lumii ce suntem, si de adulatia asta neconditionata a haplea astora din “vest”, nici macar nu se aplica: in acest razboi Ruso – Ucrainean, nu este nimic elegant in postura “vestului”, nimic vertical. Este o postura de o intransigenta pe care doar un tanc rusesc o putea impune in trecut. Acum insa o poate impune si dolarul. In schimb, in partea ruseasca, cu tot razboiul inceput de ei, exista o atitudine clasica, neschimbata, o scoala de diplomatie cu rachete, nimic nou, dar clasic, si chiar classy.
Nu se poate sa nu stie Andrei Plesu ca nu e cum zice el. Nu se poate sa nu citeasca propaganda de tip Pravda de pe CNN, imposibil sa nu vada perpetua indemnare la razboi a “vestului” si fortarea inevitabilitatii conflictului. Nu se poate. Nu se poate decat sa fii corupt din pacate si sa produci un lobby obosit pentru cine l-o afla vantul si pamantul ca vrea ca acest conflict sa escaladeze.
Pacatul e si al celui care te indeamna la el.
-
Mamă ce se râd românii la propaganda care zice că rromii din Ucraina au furat un tanc. “Hăhăhăhă o să-l dea la fer” zice tot rasistu’ fără sa priceapă ca între porcăria asta și porcăria aia cu Simona Halep colectând fiare vechi de la concursul francezilor nu e nici o diferență. Bă, dacă luau tancu’ orice altă etnie din Ucraina îl capturau, normal, dar rromii l-au furat. Bravos!
-
Sunt unii care își justifică mediocritatea cu generalizări istețe de genul “Lasă ca știu eu ca nu asculți manele, dar la petreceri ce mai dansezi pe ele!”. Isteț, dar mediocru. Fiți atenți, cine nu ascultă manele, nu o face nu pentru că este o ființă superioară, ci pentru că ascultă muzică.
Când faci ceva care îți cultivă creierul, nu îți mai place ce îți plăcea înainte. La liceu nu mai asculți “Boroboață” și “Oac, oac, diri diri dam”. Nu pentru că asculți vioară clasică. Asculți muzică de liceu, care înseamnă mai mult. Ți s-a cultivat creierul, fără să știi. Când ajungi la o petrecere de copii “În pădurea cu alune” pus pe “heavy rotation” de mămica DJ îți dă o migrena care durează o săptămână.
Un adult care ascultă manele, nu la o petrecere, ci tot timpul, indiferent că e, să zicem, la volan sau singur acasă, pentru că aia-i singura muzică pe care o înțelege, e la fel ca un adolescent care a rămas la cântecul alfabetului. Iar pentru cei care au depășit momentul, e o rețetă pentru migrene si indispoziție. Și la petreceri manelele sunt deranjante. Fac petrecerile mediocre, proaste. Dar oamenii se adaptează, iar mulți simt presiunea socială inventată de cei care normalizează porcăria. Iar “ceilalți”, rămași auditiv acolo unde mor dușmanii, au vânt din pupă.
Ce scriu eu aici nu e pentru cei care sunt “manelomani”, e pentru cei care normalizează mediocritatea lor promovând nulități. Nu, filmele cu supereroi nu te fac cinefil.
Cred că e mai bine și cu bun simț să ne ținem mediocritățile pentru sine, ba chiar să ne și bucurăm de ele, dar să nu îi convingem pe alții că acestea sunt de fapt vreun rafinament ale unei subculturi, ori vreo genialitate a unui șirag de lacune.
