Cum sa spun in cuvinte putine ceea ce pare ca nu poate fi sumarizat pentru ca este la limita incomprehensibilului? Cum sa nu cazi in derizoriu sau in ermetism vorbind despre fundamentele teoretice ale universului?

Aceste intrebari apar inaintea oricarui demers interior de a descrie ceea ce pana la urma este o experienta subiectiva a celui care scrie. Trebuie sa fie stiut ca tot ce se citeste este un act de acceptare tacit al unei experiente neavute si netraite inca. Avand la indemana un instrument atat de puternic cum sa facem sa il folosim corect?

*Cred ca* toata dezbaterea de mai sus este motivul pentru care literatura spirituala este fie naiva fie de foarte proasta calitate fie nu este literatura ci o transcriere a unei conferinte perpetue intre autor si un public imaginar.

Dar, cu asumarea de rigoare, avem la indemana o informatie. Ce facem cu ea?