Când toată lumea e transformată, nimeni nu e transformat

    Extras din "Credeau că sunt liberi"
    de Milton Mayer

Aștepți șocul, momentul șocului, momentul acela în care crezi că ceilalți ți se vor alătura pentru că vor fi șocați, și, în sfârșit, vor decide sa opună rezistență cumva. […] Incertitudinea însă își va juca rolul, aceasta, în loc să scadă pe măsură ce trece timpul, va crește. Afară, pe străzi, în comunitatea ta, “toată lumea” e bine. Nu auzi de vreun protest, și cu siguranță nu vezi vreunul. […] Ți se spune că “Nu e așa de rău” sau “Ți se pare” sau “Bagi panica în oameni”.

Și chiar bagi panica în oameni. Spui că ce se întâmplă acum va duce la asta și la asta, dar nu poți demonstra. Desigur ăsta e începutul, dar cum poți să știi sigur că ăsta e începutul dacă nu știi care e sfârșitul, și cum poți să știi, sau măcar să presupui, care e sfârșitul?

Iar momentul șocului, acela când speri că mii sau sute de mii ți se vor alătura și vor protesta, marele șoc nu vine niciodată. Aceasta e dificultatea. Dacă ultimul și cel mai rău lucru pe care regimul l-ar fi făcut ar fi venit imediat după primul și cel mai neînsemnat, mii, poate milioane, ar fi fost șocați […] Desigur, însă, nu așa se întâmplă lucrurile. În realitate, de când începe și până la final ai parte de sutele de pași mici, unii imperceptibili, fiecare în schimb pregătindu-te să nu mai fii șocat de următorul.

Într-o zi, prea târziu, principiile, dacă vreodată le-ai avut, vin toate grămadă peste tine. […] și vezi cu ochiul liber că totul, totul s-a schimbat, s-a schimbat complet chiar sub privirea ta.

Acum trăiești într-o lume plină de ură si bazată pe frică, iar cei ce urăsc și se tem nici nu știu că urăsc și se tem, când toată lumea e transformată, nimeni nu e transformat.

Ce-am învățat de la recorder? Cum să faci din rahat bici sau din țânțar armăsar.

Recorder a făcut un nou “material” inflamator despre BOR. Materialul a facut rating mare pe net, și ce să vezi, Biserica e nașpa. Wow. Nu mă așteptam. Mint, ba mă așteptam. Iată cu ce am rămas eu dupa “material”:

1) BOR are nevoie de un PR mai bun. Mă ofer. Aștept licitația din ziarul Lumina.

2) Când ești prins cu mâța-n sac cea mai proastă strategie este să o dai la-ntors, că mâța nu e mâță, că sacul e o pungă sau că mâța era liberă sa plece oricând dar așa vrea ea să stea în sac.

3) Dacă o investigație jurnalistică se axează pe termeni repetitivi cum ar fi “marele alb” – pute a comandă politică de asasinare a unui personaj. Total coincidență “marele alb” vânat, acum recomandă vaccinarea “din tot sufletul”.

4) Nu se numește jurnalism investigativ dacă se bazează ca DNA-ul pe spusele unora sau altora.

5) Trebuie să îți vezi lungul nasului de jurnalist, de la demascarea unor trepăduși mărunți, veriga slabă a mafiei din BOR, la concluzia ca Daniel e dracu’ în persoană, este un salt pe care recorder nu l-a făcut, dar îl cere de la audiență să îl facă.

6) Există o audiență anti-X care urmărește sa audă constant ca X e rău si că, normal, au dreptate să fie anti-X. Tactic vorbind, între expunerile aparent nesfârșite ale mafiei din BOR și expunerile aparent nesfârșite ale “cabalei mondiale” diferența este doar de conținut, dar contextul si finalitatea sunt identice: anume, mărirea coeziunii unui grup pe bază de manifestări permanente a credințelor comune. Cam cum face și biserica.

7) Corupția este la vedere în România. De ce tot insistăm să o “expunem”? Ce vrem? Să ne salveze americanii? Nu suntem oare în pericol de a amorți la prezența corupției? Eu cred că da. Oamenii nu vor face altceva decât să se desensibilizeze la mesaj. Apogeul expunerii corupței a fost atins la “Colectiv” si rezultatele sunt mediocre, în cel mai bun caz.

Să luăm frumos, copăcel, ce construiește recorder de fapt:

( x ) religia țării este o glumă proastă,
( x ) suntem praf,
( x ) mafia e peste tot,
( x ) totul trebuie privatizat.

Pe scurt, un lung, calculat și nefast proces de desțelenire a unei națiuni care n-a avut niciodată ocazia să se înrădăcineze prea bine. Și totul trebuie privatizat, să nu uităm.

Toți cei care vă lamentați ca BOR “e stat în stat”, “că nu platește taxe”, știți ca toate cultele sunt “stat în stat” și nu plătesc taxe, nu? Știți că toate cultele primesc bani de la stat, de exemplu de la Ministerul Culturii Și Cultelor?

Ce bine ne-ar fi ca recorder să facă jurnalism investigativ, nu reportaje la comandă cu Mixici amărâtul care a plecat “într-un orășel din Germania”, Petre Roman erou sau toți analfabeții cu care și-au facut popii pomană prezentați drept operativii unei mafii atotputernice bazate pe moaște. Până atunci recorder pare un instrument moale de lovit tare, aflat la mâna celor care au nevoie de așa instrument.

Sper că cei care se dau cu câștigătorii să beneficieze de câștigul câștigătorilor. Improbabil, dar speranța e cunoscută ca sursa deziluziei.

Angajati Profesionisti Incompetenti

Asta e alternativa mea de om simplu la Intelectualul Idiot al lui Nassim Taleb.

Există o diferență pe care puțini o percep între profesionism și competență. Deși competența și profesionismul nu au aproape nimic în comun în definițiile lor, cumva am observat că oamenii le folosesc interschimbabil.

Lumea e plină de profesioniști. Astăzi profesioniști sunt toți, și fostele bresle și noile bresle sunt pline ochi de profesioniști. De când învățământul a dat cu firma de pământ și a lăsat standardele la piciorul ratei, slava Domnului ca altfel faceam armata, de atunci și însemnătatea cuvântului profesionist s-a îmbuibat cu tot felul de sensuri adiacente.

Ca paranteză, cuvintele, să știți, au viața lor și sunt la fel de nesătule și obeze ca și oamenii expuși la abundență. De asemenea, cuvintele se invidiază unele pe altele și încearcă în permanență să sape groapa altuia.

Astfel profesionistul a încercuit aproape toate aspectele unei vieți în societate în ziua de azi. Dar, toate astea s-au petrecut în detrimentul competentului. Competentul este acela care oricum nici înainte nu beneficia de producția de hârtie din sistemul de învățământ, cel puțin nu în prim-plan.

Odată ce competentul a început să piardă și bruma de teren pe care o mai avea, profesionistul a inceput să faca agricultură pe acel teren. Și din rezultate a crescut mai multi profesioniști. Câți profesioniști? Evident, cat încape, pentru că in societatea viitorului totul este gestionat de roboți și toată lumea, cel puțin toată lumea liberală și progresistă, are senzația greșită ca “toată lumea” are o aspirație să devină un mic profesionist undeva în colțul sufletului.

Însă și această specie, ca și toate celelalte lucruri din univers, are permanent o activitate gaunoasa de analiza si stratificare din care rezulta o piramidă. Iar în această piramidă competența ar trebui să se afle la bază. Ce se află acum la bază? Diplome.

Diplomele, în special soiul acela de diplome fără carne pe ele, au creat profesionistul incompetent. Spre deosebire de intelectualul idiot profesionistul incompetent nu se găsește în mediul academic. Profesionistul incompetent se găsește la locul de muncă, atât în mediul privat cat și în cel de stat.

Profesionistul incompetent este plaga economiilor moderne care nu au înțeles că nu pot să pună furtunul cu bani în învățământ și să obțină rezultate, la fel cum ar funcționa într-un business promițător.

Profesionistul incompetent este plaga bugetarilor acelora dintre ei care chiar știu ce fac dar nu au loc să respire sau să acționeze în niciun fel.

Profesionistul incompetent este plaga corporațiilor dar și a firmelor de apartament care angajează după un screening metodic al catastiful lui de așteptări pe care firma îl are de la angajat.

Competența din fericire, dar și din păcate, nu funcționează după principiul așteptări recompensă. Competența funcționează aproape exclusiv după principiul satisfacției personale.

Îți trebuie puțin timp de analizat angajați pentru a afla în final că cel mai important atribut pe care cineva îl poate detine ca forță de muncă este setea de satisfacție personală. Dorința interioară de a face bine, numai “ca sa fie bine”. Aceasta este baza, terenul fertil pentru competență. De aici putem face orice profesionist, dintr-un om competent vom face un profesionist competent. Dintr-un incompetent vom face un profesionist, evident, incompetent.

Competența începe întotdeauna ca o atitudine și abia apoi se transformă intr-o unealtă. Profesionalismul începe întotdeauna ca unealtă și abia apoi se transformă într-o atitudine.

Și, dacă incercati, veți vedea, in jocul de cuvinte anterior, că cele două atribute se leagă foarte bine dacă sunt puse în ordinea corectă și se leagă foarte prost invers.

Când treci de la competența la profesionalism o vei face construind o unealtă cu ajutorul altei unelte. Vei avea doua unelte. Când treci de la profesionalism la competență construiești o atitudine folosindu-te de o altă atitudine. Vei avea o mare atidudine.

Atitudinea nu a inlocuit niciodată sudoarea din păcate.

Munca este nouășnouă la sută transpirație și unu la sută inspirație pentru ca execuția este cheia.

A doua persoana

Daca renunți la a doua persoana in mintea ta s-ar putea ca multe din idei sa fie fracturate. Este nevoie de alter ego pentru ca egoul sa poate avea un dialog. Monologul individual, desi mai liniștit, este mai limitat si mai evident in retrospectiva. Limitarea aceasta este artificiala fiindca oricând emiți ceva, astepti un raspuns. Ca fiinte rationale funcționam pe baza de feedback, asadar si gândurile noastre cele mai intime au nevoie de feedback pentru a fi validate.

A doua persoana are numeroase dezavantaje. Primul este întărirea credințelor si mentalităților dincolo de rațiune. Prin acest ping pong continuu consistenta identității noastre este zidita medieval: un mortar de ganduri ce dăinuie zeci de generații. Al doilea, sunt cele 100 de fete schimbatoare ale egoului. In dialogul interior nu stai niciodata de vorba cu aceeasi „persoana”. Egoul ia forma emotiei dominante, iar asta face ca nuanta adevarului sa varieze drastic de la o stare a consiintei la alta. Astfel este foarte dificil pentru cautator sa gaseasca drumul drept atunci cand un sfat, de altfel bun, vine cu mistuirea mandriei sau cu dezorientarea fricii.

Insa a doua persoana are si numeroase avantaje. Unul dintre ele este capacitatea de auto reflexie. Putem in felul acesta, prin a ne adresa noua înșine cu tu, sa invatam constant din greseli. Daca noua insine nu ne-am vorbi la persoana a doua atunci am fi in mod constant precum jocul acela cu omida care manca patratele si se tot lungea pana cand in final se lovea de ea insasi. Avem nevoie de posibilitatea de a ne detaja coada experientei de sine ca sa o vedem pe toata lungimea sa. Apoi, aceasa a doua persoana este si muza ce ne inspira. Avem nevoie de o voce care sa ne dicteze ce sa gândim. De gandit gândim singuri, insa tot e mai limpede si mai creativ atunci cand cuprinși de focul creației ne reducem la o simpla unealta a inspirației divine.

Totusi ar fi interesant de petrecut o vreme fara persoana a doua, omulețul imaginar sa moara de singurătate, nebăgat in seama. Sa te adresezi mereu cu eu propriei persoane. Sa ai răbdarea de a trage cu cleștele voinței gândurile spre a le vedea forma si adevăratul sens. Sa fii cu adevarat singur atunci cand esti singur.

Criza

Trăiesc intr-o lume deformata in care sensul s-a risipit in decadere. Oriunde întorc capul este un alt ciot al motivatiei, o relicva dintr-o cauza ucisă care zgârie cerul launtrului.

Ati inteles ceva?

Superficialitatea mea poate părea dezolanta insa va asigur ca nu este. Am prea putine puncte de sprijin pentru a-mi putea permite o detenta a detașării atat de mare incat sa nu imi las sangele pe spinii imposibilului.

Dar acum?

Ma aflu la o răscruce existențiala. Aici nimic nu mai este profund sau ancorat, ci totul sta abandonat pe o suprafata subțire si neliniștită in lipsa ei de aderentă. Parca la orice pas imi este teama de alunecus, un derdeluș psihedelic pe care nu sta nimic cum e pus.

Tot pierduti?

Cioturi si umbrele lor, înghesuite uneori intenționat de ordonat sunt jaloanele intelectuale ale existentei. Nimic dincolo de suprafata nu da vreun semn. Deasupra insa totul se poate schimba in orice moment. De exemplu moralitatea amestecată cu ea însăși la cazinoul incertitudinii subatomice. Sau divinitatea înlănțuită la picioare cu plumbul certitudinii biologice.

Imi pare rau, deocamdata abstractionism postmodern.

Cercurile sociale

Lumea este facuta pentru interactiune, pentru cooperare, pentru socializare si constientizarea existentei celorlalti, pentru ca fara de astea nu ar putea fi pentru reproducere care este in final activitatea de baza, ipoteza primordiala.

Reproducerea este pariul vietii in fata timpului si, pana acum, il castiga. Si pentru ca nu se poate decat social, altfel ratezi toata incantarea, este nevoie de un tip de rationalizare a relatiilor. Continue reading Cercurile sociale

Raspuns la dragostea de romania

Citind un articol despre cum sa te reintorci la dragostea de tara dupa ani si ani de ura de neam, am realizat ca ceea ce se intampla a ajuns dincolo de orice imaginatie posibila: oamenii efectiv au atins un nivel de abstractizare al vietii in care nu isi mai permit sub nici o forma sa aiba un contact real cu lumea fizica.

Orice tip de legatura cu acest spatiu al atomilor si al vidului cuantic fluctuant, a ajuns sa fie metamorfozata intr-o metafora. Traind in aceasta tara, care este printre altele centrul montdial al pragmatismului, autoarea articolului “Ce-am mai urât România! Până într-o zi” a gasit de cuviinta sa ne uimeasca intelectual cu metafora coconului, “care” nici asta originiala ci extrasa din asediul la care mediul social a supos-o in ultima perioada pe autoare.

Continue reading Raspuns la dragostea de romania

Semnificatia numarului personal 2

Eu sunt 2 deci probabil va fi cea mai slaba descriere dintre toate din cauza subiectivitatii inevitabile.

Numarul 2 semnifica sfatul bun, consilierea cu folos, ideea salvatoare si solutia vizionara si nebanuita. Numarul 2 este un numar personal al echilibrului si diplomatiei de aceea numarul personal 2 va fi de multe ori perceput ca slabiciune si dezinteres. Numarul 2 este cel mai enervant sef si de aceea cel mai bine este pentru un doi sa nu fie singur la butoane pentru ca nici ca mai lasa pe altul sa apese.

Pentru ca are perspectiva tuturor posibilitatilor in fiecare secunda – de aici si diplomatia – numarul 2 are oroare de alegeri, este primul care se da inapoi de la luarea deciziilor ce par finale si de neclintit. In general acest aspect se va compensa prin alte calitati care atrag situatii si oameni capabili sa isi asume mai multe, dar in viata personala indecizia este de multe ori platita cu foarte mult timp pierdut.

De fapt as putea spune ca pentru cei cu numar personal 2 cea mai buna viata personala este aceea care nu exista. Sunt probabil persoanele cele mai putin capabile sa imbine utilul cu placutul si au in permanenta nevoia de a fi implicate 100% in una sau in cealalta.

Semnificatia numarului personal 1

Numarul unu este preocupat in special de final. Pe el nu il prea intereseaza pasii intermmediari, si din aceasta se naste si cea mai mare provocare a numarului 1.

Cei care au ca numar personal 1 au un avantaj de care probabil ca putini sunt constienti: dispun de cea mai mare forta de atractie atunci cand aplica “secretul”, adica legea atracției.

Numarul unu se spune ca este numarul conducatorilor, al liderilor sau al sefilor de orice fel. In realitate datorita celorlalte numere din configuratia personala foarte putini 1 ajung sa fie cu adevarat in fruntea a ceva, de aceea o persoana cu numar personal 1 trebuie macar sa ajunga liderul propriei persoane si seful propriei vieti.

Numarul unu va fi mereu cel care gaseste solutia, nu solutii. Numarul unu este capabil de o deosebita focusare asupra scopului si are capacitatea de a-si reprima cu succes sentimentele pentru a se apropia mai rapid de telul dorit. Insa la numarul unu este foarte importanta recunoasterea de catre ceilalti a calitatilor sale de lider, pentru ca acesta sa poata fi lider.

Spre deosebire de numarul 8 care este preocupat exclusiv de recunoasterea sociala a statutului sau material, numarul 1 are nevoie de confirmarea laturii sale sociale. Asta se intampla deoarece cei cu numar personal 1 au si cea mai mare capacitate de a fi singuri si uneori chiar isi creaza accidental o singuratate nedorita.

Numarul 1 insa nu este un singuratic precum 7 si de multe ori cade capcana operei sale si considera ca poate trai separat fara sa realizeze ca implinirea sa se poate manifesta numai in jurul altor oameni.

Oamenii guvernati la nastere de numarul 1 au tendinta de a isi gasi parteneri pe care sa ii poata domina. Daca este vorba de barbati e mai usor de dus, insa cand este vorba de femei lucrurile se complica deoarece cutumele sociale cu care barbatii cresc ii vor face foarte dificil de dominat in relatie. Nu este vorba de dominatie sexuala ci de o impunere eleganta (leadership) a directiilor in viata pe care cuplul sa o apuce.

Deoarece numarul 1 are cea mai mare capacitate de atractie atunci cand in mod constient se folosesc de legea atractiei, tot ei sunt cei care blocheaza cu succes de multe ori lucrurile care nu le convin sau care cred sincer ca sunt nepotrivite pentru directia lor; ei vor atrage evenimente care sa blocheze un proiect la fel de bine precum si evenimente care sa dezlege un proiect.

Numarul unu nu are mare noroc la bani. Banii ii fac aproape intotdeauna ca mijloc de atingere a unui scop si daca un numar 1 nu are bani este pentru ca nu are un scop in care banii sa joace vreun rol. Se mai intampla ca vreun numar 1 influentat de vreun 5 in configuratia persoanla sa fie total rupt de aspectele materiale ale proiectelor pe care le intreprinde si de aceea sa cada in capcana boemiei.

Pentru un numar 1 o viata boema este probabil cea mai mare risipa de talent. Insa in acelasi timp un numar 1 cu o viata boema este cu adevarat un spectacol de privit si daca e plin de merit divin pe planeta asta atunci o sa fie cu adevarat o poveste frumoasa.

Ceilalti, cei care nu vor avea prea multa boemie, se vor lupta o viata cu afirmarea si re-afirmarea rolului lor de sefi si de lideri oriunde se afla: in sufragerie, in bucatarie, in grupul de prieteni sau un grupuri de necunoscuti.

Daca numarul 1 este in configuratia persoanala pe post de destin atunci lucrurile devin cu adevarat problematice si asta nu pentru ca omului i-ar lipsi ceva sa isi indeplineasca destinul, ci pentru ca societatea este un blocaj in sine in realizarea destinului personal, iar societatea este locul unde exista liderii. Astfel omul cu destin de 1 dar cu numar personal de alta factura va fi in permanenta perceput de ceilalti ca suboptim pentru pozitia de lider. In asta si consta solutia, ca intotdeauna, in acceptarea faptului ca un lider trebuie sa straluceasca mai intai in interior atat de tare incat stralucirea sa iasa prin carapacea exterioara data de celelalte numere din configuratia personala.

Numerologie

Ca ocultism popular, numerologia reprezinta tehnica ezoterica de a sonda in cartea vietii dupa predeterminarile prezente in viata celui care intreaba.

Numerologia este, de asemenea, stiinta ezoterica de descriere a realitatii prin prisma cadentei fenomenelor. Ea se afla la baza capacitatii noastre de a percepe timpul in mod secvential, ea este regula fundamentala a geometriei, a muzicii, a poeziei si a prozei, dar mai ales a informatiei revelate.

Ne vom referi la ambele aspecte, in timp.

Numerologia populară presupune aflare a patru numere personale:

– numarul personal format prin adunarea cifrelor din data Nașterii
– numarul destinului format prin adunarea cifrelor literelor din nume
– dorința sufletului formată din adunarea cifrelor vocalelor din nume
– visul secret formată din adunarea cifrelor consoanelor din nume

Numerologie populara: semnificatia numarului personal 1

Numerologie populara: semnificatia numarului personal 2