Plesu a intrat in joc. Din pacate prost. Descrie o realitate pe care doar el o vede: ca vestul actioneaza elegant si responsabil si estul actioneaza din topor ca niste dobitoace needucate.

Nu i-o fi jena de toxicitatea inecacioasa a acestei perspective, una care nu te lasa sa respiri in tara ta unde te-ai nascut, si sa iti inghiti stramosii din care te tragi, una care ne-a fost pusa dinainte de alde Plesu si alti intelectuali de 30 de ani, daca nu mai mult? Pare-se ca nu.

Dar dincolo de autoflagelarea asta de necivilizatii lumii ce suntem, si de adulatia asta neconditionata a haplea astora din “vest”, nici macar nu se aplica: in acest razboi Ruso – Ucrainean, nu este nimic elegant in postura “vestului”, nimic vertical. Este o postura de o intransigenta pe care doar un tanc rusesc o putea impune in trecut. Acum insa o poate impune si dolarul. In schimb, in partea ruseasca, cu tot razboiul inceput de ei, exista o atitudine clasica, neschimbata, o scoala de diplomatie cu rachete, nimic nou, dar clasic, si chiar classy.

Nu se poate sa nu stie Andrei Plesu ca nu e cum zice el. Nu se poate sa nu citeasca propaganda de tip Pravda de pe CNN, imposibil sa nu vada perpetua indemnare la razboi a “vestului” si fortarea inevitabilitatii conflictului. Nu se poate. Nu se poate decat sa fii corupt din pacate si sa produci un lobby obosit pentru cine l-o afla vantul si pamantul ca vrea ca acest conflict sa escaladeze.

Pacatul e si al celui care te indeamna la el.