Saptamana trecuta am fost la un seminar sustinut de Mircea Caster despre “comunicarea afectiva”. Din tot seminarul, si din ce mi-am notat eu, am ramas cu un patratel, pe care nu stiu cine l-a inventat, numit procesul invatarii. Acest patratel s-a strecurat la un moment dat pe flipchart si mi-a atras atentia.

Acesta reprezinta original procesul invatarii si eu l-am adaptat un pic, ca sa iasa din el procesul devenirii 🙂

Si acum mareata explicatie. 

Toata lumea incepe din stanga sus. Nu pot si nu stiu. Aici in zona asta, nimic nu se intampla. Societatea iti pune latul de gat si te poarta la vanzare, ca la targul de sclavi, cine da mai mult, iti poate spune ce sa faci. Esti ghidat de un inconstient primitiv intr-o bezna totala a constientului.

Dar cu un pic de atentie si de chemare, ne apare o intrebare. Incepem sa cautam raspunsul si, dintr-o data, intr-o carte, intr-un servetel scrijelit cu un pix terminat sau in vorbele aurite ale vreunuia auzim raspunsul. Si asa alunecam in zona doi. Stiu dar nu pot. Aici isi au locul cautatorii, “frecventatorii” de cursuri, seminarii si initieri. Cei ce cumpara carti de self-help cu stiva. Unii le si citesc, unii asculta si dintre toti unii insista sa gandeasca si, incet-incet, o iau spre dreapta. Esti ghidat de un inconstient primitiv intr-o lumina a constientului atent.

Dupa lupte seculare ajung sa stie si sa poata. Sunt initiati, au o tinta, le-a si iesit de cateva ori. Asculta cu luare aminte pe cei care par ca traiesc rupti de realitatea noastra fractala – maestrii. Acum sunt discipoli., stiu si pot. Au scos o ruda din belea, s-au auto imbunatatit – in primul rand au devenit vegetarieni (glumesc), au gasit un sens in parti pana nu demult adanc ascunse din viata lor, si-au reglementat relatii karmice – cum ar fi cele cu parintii. Practica ce au invatat ziua si noaptea. Da, SI noaptea, in functie de sistem. Esti ghidat de un inconstient elevat intr-o lumina a constientului antrenat.

Dupa ani, la unii zeci de ani, la altii luni (ca de, unii sunt superiori din nastere fara voia lor) discipolul o ia in sus spre maiestrie. Aici pot si ma port de parca nu stiu. Totul e natural si vine de la sine. Nici o infranare, nici un control. Lumina imi e calauza si simt ca in jurul meu totul are sens si astept cu infrigurare ziua devenirii mele. Sunt maestru. Esti ghidat de un inconstient evoluat intr-o lumina a constientului reflex.

Eh, aici apare problema. Maestrul sta si sta asteptand cu infrigurare sa transceanda, insa asta nu se intampla. Practica ce practica, initiaza ce initiaza, spune si comunica cum se vede lumea din patratelul lui, insa ramane in continuare din carne si oase, supus fatidicului timp, supus setei (foamea dispare la unii), ingreunat parca de fiecare secunda de maiestrie in care revelatia suprema nu se arata.

La un moment dat greutatea zilelor de maiestrie este asa de mare incat maestrul nu mai poate. Si cum din pricina constientului reflex nici nu mai stia s-a intors in patratelul unu. E din nou ignorant. E adevarat, un alt tip de ignorant, unul blazat.

Si drumul se reia. Mai repede, mai precis, mai limpede ca data trecuta. Mereu, la fiecare ciclu parca noua informatie, noua ucenicie si apoi noua maiestrie are mai multe promisiuni transcedentale. Dar, cum nu ai semnat nici un contract cand te-ai nascut, nu ai pe cine sa tragi la raspundere ca timpul te duce inapoi in ignoranta, chiar si de pe varful spiritualitatii individuale. O iei de la capat de cate ori e nevoie, pentru ca daca este o veste buna aici este ca in acest univers nu exista curbe inchise ci doar spirale.

Ce am desenat eu ca spirala e un haos intentionat. Anii, lunile si saptamanile sunt variabile in devenirea fiecaruia. Iar pentru altii transcendenta nici macar nu e destinatia. Insa mai mult ca sigur ca daca vrei sa cuprinzi toata cunoasterea spirala devenirii tale va avea niste spire foarte stranse. Nu stiu inca ce se intampla in vechimea in care cateva pilde si revelatii de la repozitari autentici duceau omul de la ignorat la transcendent intr-o singura spira armonioasa si limpede!