A postat cineva pe facebook o imagine cu un curcubeu pe care scria ca pentru a vedea curcubeul este nevoie ca inainte sa suporti ploaia. Genul asta de observatii face din pacate mai mult rau decat bine.

Problema cu curcubeul este ca nu-i decat o iluzie, un efect special. Nu poti lua curcubeul sa il pui in glastra, sa ti-l infasori la gat si sa iesi la club cu el purtat dezordonat hipstereste, ce mai, nu poti sa faci nimic cu el decat sa privesti sa te minunezi.

Mai simplu spus, in general, minunatul asta la culori pe cer nu ofera satisfactii viscerale. Iar satisfactiile neviscerale nu sunt memorabile. In schimb, ploaia … Ploaia e rece, e uda, e multa, e cu efecte secundare: semiintuneric, noroi, umezeala in aer, creaza nevoia de accesorii – pelerine, umbrela – si tot asa. Ploaia o simti visceral si orice ai face nu o poti ignora. Si daca esti in casa tot o auzi macar. Faptul ca ne simtim bine cand iese soarele dupa ploaie spune multe despre cat apreciem instinctual lumina si cat nu apreciem vremea proasta.

In viata se maniefesta o situatie similiara cu curcubeul. Oamenii alearga dupa succes sau dupa statut social, dupa recunoastere sau dupa iubire adica pe scurt dupa imagini iluzorii care nu se pot percepe viceral ci numai intelectual. De aici au aparut nefericirile cronice traite cu sute de mii de euro in cont. De aici apar panici existentiale traite alaturi de jumatatea perfecta cu care ai doi copii sanatosi, intr-o casa perfecta cu copaci proaspat varuiti. Nu are nici un sens tristetea si supararea unora, insa este extrem de explicabila.

Pentru jumatatea ideala si copii perfeci din casa ideala, pentru sute sau milioane de bani in cont sau alte lucruri de acest gen, s-au suportat multe ploi, nu una. Si unele ploi te-au prins in chiloti, altele au fost cu lapovita, altele insotite de un vant aspru si uscat, care evident ca batea in sens invers mersului tau, iar alte ploi au creat balti care ti-au stricat masina. Una din ele a fost calda si ai alergat descult prin apa de pe asfalt. Una, odata, candva. Si dupa ce ai indurat atatea ploi ce obtii? Un curcubeu? Cu care ce faci? Te uiti la el, admiri adancimea nuantelor, marimea curcubeului, te enervezi ca nu il vezi bine din cauza blocurilor sau a turnului CET – si apoi brusc te doare ceafa de la atata uiat in sus. Si gata.

Cam asa este si cu fericirile astea: “familia ideala”, “casa ideala”, “succesul”, “celebritatea”, “fat frumos”, “ileana cosanzeana” si asa mai departe. Dupa ce treci printr-un sir lung de experiente fizice care de care mai neplacute si mai complexe, tot ce obtii este doar o alta experienta, dar care are loc numai in capul tau. De ce credeti ca au oamenii atata nevoie de confirmare sociala? Ca sa simta si ei fizic reusita lor: sa iti spuna prietenii ce casa frumoasa ai, sa se mire cu drag de cata armonie e in viata ta si tot asa. Pentru ca de unul singur nu reusesti sa simti decat amintirile eperientei ude pe care ai tot avut-o – pana in acel moment in care a aparut curcubeul.

Nu stiu ce sa va sfatuiesc pentru ca nu e prea optimista situatia, poate, eu stiu, sa urmariti cu atentie Lupul lui Scorsese sau sa ii cititi cartea lui Jordan Belfort si sa vedeti daca o sa mai aveti aceeasi parere despre curcubee dupa ploaie.