Ce este fericirea

Sociologul ostracizat pentru sociopatia sa Satoshi Kanazawa scria nu demult ca inteligenta generală a apărut ca o caracteristica specifica omului de a gestiona probleme non specifice cum ar fi de exemplu dezastrele naturale. Din aceasta cauza, concluziona el, pentru a fi fericit trebuie sa trăiești după cum simți sa trăiești, nu după cum gândești sau crezi ca trebuie sa trăiești. In alt articol, extrapola aceasta idee cu ajutorul unor statistici care arătau ca oamenii inteligenti sunt mai puțin fericiti si mai singuri decat ceilalți, in principal pentru ca sunt atrasi de probleme non specifice, noi din punct de vedere evolutiv. Astfel a fi inteligent nu te face sa zicem un părinte mai bun sau un prieten mai bun pentru ca de aceste activități s-a ocupat evoluția sute de mii de ani si, cel mai probabil, a făcut-o foarte bine.

Dar cu putina cunoaștere ezoterica observam repede ca este de fapt vorba de bucurie, nu de fericire. Si de fapt asta este problema. Vedeți, bucuria este cu adevărat universal accesibila si are o legătura strânsă cu animalul interior al fiecăruia. Inteligenti sau mai puțin inteligenti oamenii se bucura cam de același lucru si după posibilitati cam la fel.

Fericirea in schimb este particulara si extrem de specifica. Motivul pentru care oamenii inteligenti sunt mai singuri, mai tenebrosi si mai putin bucurosi in general este ca oamenii inteligenti sunt mai atrasi de fericire decât de bucurie. Fericirea este răspunsul simultan la mai multe întrebări. Ca sa fii fericit trebuie sa faci ce trebuie, cum trebuie in timp ce esti unde trebuie, când trebuie, cu cine trebuie, toate cu tine fiind cum trebuie. Complicat nu? Tot din aceasta cauza fericirea este trecătoare, aproape instantanee. Știi ca ești fericit cand îți vine sa te targuiesti cu timpul strigand “Clipa ramai!” Clipa trece repede insa pentru ca ceva din acei trebuie cedează si toată construcția se prabuseste. Cunoașterea ezoterica e o speranța ca putem transforma instantaneitatea in eternitate, si invers.