Unda care ma poarta a inceput in ziua creatiei si nu se va sfarsi niciodata – pentru ca pur si simplu nu a inceput niciodata. Nu am fost creat ci am inceput sa exist deoarece voia Divina a rezonat in asa fel.

Dupa fiecare ciclu imi pastrez identitatea dar nu memoria deoarece rezonanta dintre voia Divina si prezenta Divina incapsuleaza memoria. Eu ca fiinta nu voi fi diferit atata timp cat sunt in aceeasi conditie. Conditia trebuie alterata. Daca voi reusi sa imi maresc vibratia o alta unda ma va purta – dar nu voi mai fi acelasi, asadar nici un merit de nici un fel nu imi va fi oferit atunci. Invierea intr-o noua dimensiune a existentei presupune lipsa oricarei pozitii speciale.

Foarte probabil vietile mele au durat un numar aproximativ egal de ani. Foarte probabil am ales aceleasi alegeri. Cand vibratia a fost mai joasa, am ales aceleasi alegeri pe care le puteam alege acolo. Si invers. Variabilele sunt toate stabilite cand alegi.

Predeterminarea exista in gratia divina care o rearanjaza permanent in forma initiala, in timp ce predispozitia este rezultatul mereu schimbator al propriei noastre judecati despre noi insine, auto judecata, sentimentul de liber arbitru. Am darul liberului arbitru. Liberul arbitru decide marimea parametrilor. Prin liberul arbitru se manifesta auto judecata.  La varf ma voi judeca singur si imi voi stabili predispozitiile viitoare. Pregatirea pentru ele incepe in aceasta viata cu asa numita “Batranete”.

Multumirea este o trasatura redobandita in viata, care face auto judecata mai limpede. Totusi, judecata are loc numai in voia Divina de aceea nu voi putea sa asist ca martor pentru ca nu lasa urme in prezenta Divina.

Pentru orice inger a existat o cadere. Pentru orice demon a existat o salvare. Ca om exista amandoua pentru fiecare dintre noi. Imortalitatea presupune cadere sau salvare – adica integrarea intr-o noua dimensiune cu lipsa repetarii aceleiasi experiente. Uneori amplitudinea sau frecventa creaza doar o rezonanta pasagera si voi exista in alte dimensiuni pentru durate scurte de timp.

Ecuatia existentei: functiile care te genereaza vor fi mereu multiplii ai acelorasi constante stabilite la creatie cu variabilele stabilite la judecata. “Eu sunt” presupune voia Divina. “Eu exist” presupune prezenta Divina. “Eu traiesc” presupune liber arbitru.

Totul este o rezonanta intre voia Divina si prezenta Divina. Rezonanta produce o unda. Aceasta unda este viata. Frecventa undei determina dimensiunea vietii; amplitudinea predispozitiile simtite ca destin. Undele scurte colapseaza si undele lungi creeaza unde noi.

Asadar, nimic nu este. Sunt calm deoarece sunt etern.