Un Gigant prietenos

Earthheart squareAm citit odata undeva (nu pot fi mai specific) ca in Brazilia compania de drumuri are mari probleme cu soselele amazoniene. Aceasta se datoreaza faptului ca odata la doi ani segmente lungi de drum trebuie refacute; asfaltul se rupe crapa deoarece padurea tropicala isi revendica inapoi teritoriul.Radacini noi, copaci noi cresc ca prin minune pe sub asfalt si cu o putere uimitoare razbat prin drumul construit de om.

Ce ne invata asta? Care este sensul acestei lupte?

Acest simplu fenomen este un mod extraordinar de expresiv prin care ni se atrage atentia despre locul dar mai ales despre dimensiunea noastra. In relatia cu natura suntem precum un copil care are sansa sa cunoasca un gigant prietenos. Stiti, s-au facut povesti pe tema asta. Multe chiar.

Acest gigant ne poarta in spate, se joaca cu noi orice joc ne trece prin minte, rade la glumele noastre si mai ales ne protejeaza si ne ingrijeste ca un prieten adevarat. Gigantului prietenos ii place compania noastra. Si noua ne place compania lui insa precum copii din povestile cu giganti, deseori ne uitam locul si dimensiunea. Astfel, exact ca un copil rasfatat, incepem sa luam fara sa cerem, sa ne impunem cu forta si sa abuzam de increderea pe care prietenul nostru gigant ne-o ofera neconditionat: mai il ciupim cand el se uita in alta parte, mai ii lipim o guma in par sau uneori ii cerem fatis sa faca pasi pentru ca nu mai avem chef de el.

Ne lasam purtati de egoism si pierdem jumatate din exprerienta; jumatatea buna. Spuna asta pentru ca acest gigant prietenos ne ofera viata, bucurie, joaca, prietenie si protectie neconditionat. Este de fapt exact ceea ce inconstient cautam toata viata: abundenta, adica mult din orice fara sa trebuiasca sa facem mai mult decat sa intindem mana si sa luam!

Dar, noi uitam care ne este locul. Daca toti oamenii (sase miliarde de bucati) s-ar aduna pe o insula, cat mai condensati pe metrul patrat cu putinta si am sari toti in acelasi timp, Pamantul ar absorbi toata forta si nu s-ar intampla nimic, decat poate o unda de soc minora – un chicotit al gigandului la gadilatura noastra. Acesta este un fapt stiintific observat de fizica si demonstrat de matematica. Suntem mici.

Mai sunt si alti giganti. Cand stranuta soarele, tot gigantul nostru prietenos ne tine in palmele sale ca sa nu ne prajim.

Suntem mici, iar dorinta noastra de a fi mai mari decat Pamantul ne duce in aceasta stare de copil rasfatat: “omul actioneaza asupra naturii si o transforma”. In aceasta propozitie se rezuma intreaga problema a relatiei cu prietenul nostru urias: el se joaca cu noi de-a ce vrem noi si noi in egoismul nostru credem ca l-am dresat.

Uneori simtim forta cu care ne jucam chiar si daca numai o miime din ea: uneori gigantul se mai scutura, mai stranuta sau danseaza singur in lumea lui fara sa ne mai bage in seama. Atunci dureaza o fractiune de secunda pana intelegem care ne este dimensiunea si care ne este locul. Cand gigantul nu mai are timp de noi si isi vede de treaba lui suferim pentru ca nu am invatat sa ne tinem dupa el, sa calcam in urmele pasilor lui, sa stam pe umerii sai ca sa vedem incotro ne indreptam. Nu, in mandria noastra, mergem invers, tipam si ne agitam incercand sa il incurcam sau pur si simplu ne asteptam ca el sa ne ocoleasca pentru ca suntem asa de importanti – importanti!, insa nu prin cine, ce sau cum suntem ci prin simplul fapt ca suntem.

Pe cat de prietenos este acest gigant cu noi si pe cat de mult stam in preajma lui, pe atat de putin il intelegem. Atat pe el, cat si lumea lui. Lumea lui de giganti.

Frumoasa poveste nu? Eh, toata povestea asta este in fapt lupta pe care o duc principiile ecologice cu mentalitatile proaste ale oamenilor. Amestecul nefericit intre ecologie si politica blocheaza insa acest mesaj simplu si direct. Ecologia nu este un set de actiuni, un set de masuri sau vreun melanj de avertismente apocaliptice. Ecologia este o stare si o atitudine care ne permit sa fim prietenosi la randul nostru cu Pamantul, cu natura, cu acest gigant de care ne bucuram atat de mult fara nici un effort.

Daca privesti apa pe care o bei ca pe un aliment, ceva ce trebuie procurat pentru supravietuire iti va fi foarte greu sa realizezi ca apa nu vine de la furnizorul care-ti emite factura, ci de la acest gigant (din Pamant). Dar, daca o provesti ca pe un dar iti va fi usor sa iei doar cat ai nevoie, din bun simt, din prietenie si din resprect fata de gigantul prietenos.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.