Cautam in spatiu viata si planete asemanatoare Pamantului de o perioada scurta de timp. Absenta unor rezultate plapabile poate fi explicata si din prisma obiectului gigantic care este de studiat. Insa luand in calcul ca instrumentele de masura (optice si acustice) acopera usor spatii foarte mari si ca avem cantitati foarte mari de date din zonele relativ apropiate, incepem sa ne indoim de succesul acestei cautari pe termen scurt.
Daca aceasta cautare a vietii in spatiu va ramane in continuare la fel de stearpa, subtil acest eveniment poate fi interpretat ca o raritate a acestei energii duale prezenta pe pamant. Noi suntem in zona echilibrului, a actiunii si reactiunii karmice, unde se pare ca viata prolifereaza cu adevarat cel putin in forma pe care o cunoastem noi. Devine atunci foarte probabil ca formele extraterestre de viata sa fie cu totul in afara perceptiei noastre activand in alt plan al muladharei, al manipurei sau altul si mai indepartat vibrational.
De exemplu daca planeta Marte este o materializare a principiului muladharian este putin probabil sa vedem martienii si este la fel de probabil ca daca ei exista sa fie intr-adevar foarte agresivi. Rasaritul epocii spatiale cand calatoria unor astronauti pana la planetle invecinate va fi fezabila ne va raspunde clar acestor presupuneri. Dar ar fi cu adevarat impresionant daca prin inductie si inferenta am afla care este adevarul fara experienta directa. Martienii, venusienii pot exista in asa numite alte dimensiuni. Este chiar o idee ca planetele acesta neospitaliere pentru noi zwadishtanicii sa fie primitoare din alte dimensiuni. Pe aceasta idee indrazneaza putem gasi viata chiar si in cel mei radioactive medii de exemplu.
Intrebarea este daca tehnologia calatoriilor in spatiu este mai la indemana decat manipularea acestei modulatii terestre care sa ne permita observarea celorlalte planuri de existenta. Oamenii sunt preocupati de ezoterism din momentul in care au aparut. De calatoriile in spatiu de ceva mai putin timp. Avem un vast corp informational foarte disparat care deschide observarea universului si in acelasi tip un corp informational mai mic dar foarte cursiv pe care il numim stiinta care poate deschide observarea universului. Avem si povestea turnului Babel care ne prezinta metaforic motivul pentru care corpul ezoteric este atat de divizat.
Desi la prima vedere abordare ezoterica a unor domenii ale stiintei apare ca o cultivare a paranormalului, a puterilor speciale sau altele asemenea, in realitate ezoterismul si cunoasterea subtila a lumii cultiva o perfectiune mentala, o logica superioara chiar intr-o masura mai mare decat cercetarea stiintifica. Pusi in fata unei naturi obscure si complicate omul a descoperit constant mediul sau mai intai abstract si apoi concret. Matematicizarea fizicii este unul dintre evenimentele care sustine cel mai bine acest punct de vedere.
Dar sa revenim la subiectul cu care am inceput. De ce ar fi atat de rara modulatia binara, energia portocalie a zwadishtanei intr-un univers infinit. Autorii teoriei “pamantului rar” au surprins o explicatie: raritatea echilibrului. Teoria Big Bang are un element “surpriza” si anume consfinteste dezechilibrul ca principiu al materiei: la fiecare un milion de antielectroni existau un milion unu electroni. Asadar chiar de la formarea sa acest univers pe care noi il observam si experimentam s-a bazat pe un dezechilibru. Natura asadar nu are in componenta ei echilibrul ca materie prima. Echilibrul se fabrica din dezechilibru. Ciudat nu? Desigur am putea spune si invers insa stiinta ne demonstreaza ca doar prima varianta este reala: teoria infinitului are sens doar daca acceptam un dezechilibru bizar aparut din neant sau impus de om.
Raritatea lumilor zwadishtanice este asadar explicabila datorita naturii intrinseci a acestei energii bazata pe un echilibru delicat.