De la inceputul acestei nebunii care ma face sa regret ca nu am ceva ce nu am vrut (beci) tot vad invierea unor idei si concepte din anii 90. Stiti, de pe vremea cand ne bucuram la blugi, TV color, mixer si guma.

Pe vremea aia “occidentul” era asa o notiune vaga ce definea un fel de taramul lui Oz. Cu totii speram sa ne ia si pe noi vantul intr-acolo. Si asa de tare ne uitam, cu ochi largi de anime, inspre “occident” ca nu vedeam dincolo de cortina vrajitorului. Insa, oameni buni, de atunci si pana acum, nu numai ca ne-am uitat in spatele cortinei, si ne-am facut ca nu am vazut ce e, dar au fost altii care ne-au tras cu forta acolo (e.g. Snowden, Asange), au fost altii care au dat cu cortina de pamant (e.g. Bush in Irak). De asemenea, vrajitorul din Oz si-a pierdut trucurile imediat ce a avut de furca cu probleme reale (e.g. refugiati sau China a doua economie a lumii).

Cum mai vin oamenii astia Plesu cu vestul elegant, Liiceanu cu occidentul ideologic sau, ieri am citit si eu, Patapievici promovand capitalismul ca “ordine sociala”. Vestul nu mai e elegant de decade. Occidentul e in convulsii ideologice iar capitalismul e cauza dezordinii sociale. Unde se uita oamenii astia. Sau unde ma uit eu de nu mai simt exaltarea lor?