Modernitate distopică la tine acasă

M-am împrmutat de la cămătari Ceceni. Trebuie să le dau banii înapoi mâine, cash. Îi am! Raiffeisen Bank îmi spune că trebuie să îmi retrag banii cash în multe zile consecutive, în limita zilnică, de la un bancomat, cu comision de 1.5%. Vai de genunchii mei, Cecenii nu stau după mine câte zile îmi trebuie mie.

Ce era în neregulă cu sistemul vechi în care anunțai îaninte, că vrei o sumă X de bani, și mergeai ca omul într-o sucursală să îți iei banii tăi. Că doar sunt banii tăi, nu?

Ce e în neregula să impui, ca bancă, o limită superioară, chiar și la retragerile anunțate, că poate vrea cineva “o suta de milioane” de euro cash. Dar știți ce e amuzant, nu? Presimt că dacă vrei o sută de milioane de euro cash, se rezolvă. M-am prins. Doar noi oamenii de rând nu putem să scoatem în condiții de decență umană, sumele noastre derizorii.

Poate nu te-ai împrumutat la cămătari Ceceni, poate vrei sa dai avans la un “dezvoltator”, ca să câștigi și tu “discountul” de “plată cash”, sa zicem că la unii înseamnă literal cash. Da? Atunci muncește sclavete! Fă câte drumuri e nevoie, ca un cetățean model. I-ai promis lu’ văru’ din „Berlin”, Mihăileni, că îi dai banii Joi? Fraiere, acum ai o săptămână de mers la bancomat, cu panica zilnică de umblat prin oraș cu cașcavalul în buzunar. Ce? Ți-e teamă? Du-te la terapie. Sau pune-l p-ăla să-și “deschidă cont”. Oricum ar fi, să fie complicat și cu comision.

În societatea “cashless” si “faceless”, aia fără bani ci doar cu plastic, fără oameni ci cu roboți, suntem captivi într-un sistem opac care nu are nici cea mai mică urmă de compasiune sau relație interumană. Nu există relație cu clientul, “politica internă” are întotdeauna interesul corporației peste interesul clientului. De fapt, ideea de “client” e fumată. Ce “client” e ăla care nu are nici o relație stabilă cu nici un reprezentant? Ce “client” mai ești când corporația dispune de “resurse umane” pentru tot felul de “optimizări” schizoide.

Cred că oalele si ulcelele lui Friedrich Wilhelm Raiffeisen se răsucesc la ce a devenit, cel puțin la noi in România, creația lui: de la o cooperativă de credit, bazată pe oameni, a devenit un robot fără față, un pion bazat pe o guvernare de corporație care pune nevoile simple și banale ale oamenilor care îi plătesc pe ultimul loc.

În comparație cu știrea zilei, problema mea e minoră știu.