Limba noastra, cea de toate vorbele, e plina de cuvinte care ajung in constiinta comuna sa insemne acelasi lucru, pe nedrept, pentru ca sunt repetate la infinit in contexte gresite. Un astfel de exemplu este lenes versus puturos care aparent se refera la acelasi defect de personalitate. In realitate, asocierea dintre cele doua cuvinte, repetata pana au ajuns sinonime, este o mica manipulare lingvistica pentru motivat omul de rand.

Dupa stiintificul DEX, cele doua cuvinte se definesc astfel:

lenes = (Om) căruia îi lipsește dorința, plăcerea de a munci, de a fi activ, căruia îi e lene;
puturos = Care miroase urât, care răspândește un miros neplăcut; p. ext. murdar, neîngrijit.

Asadar, la prima vedere nici o legtura intre ele nu? Ei la un moment dat cineva, nu spunem cine caci a murit demult si de morti numai de bine, suparat fiind pe un lenes, s-a gandit sa gaseasca o metoda de a-l jigni. Acum ca intentia a fost manipulaiva si planificata sau ca pur si simplu a fost o expresie care a “prins la lume”, nu stim exact, pentru ca “lumea” asta d-abia aseapta o forma de injosit oameni, iar manipulatorii sunt pe toate drumurile.

As vrea mai intai sa explic putin lenea. Sincer nu am inteles niciodata de ce este atat de rau famata pentru ca, excluzand artistii si oamenii norocosi, lenea este un concept a priori in natura: consum minim de energie pentru maximul de rezultate. Nu vad de unde sa vina placerea de a munci, si cred ca placerea de a fi activ apare doar daca activitatea este placuta in sine. Asa ca un om lenes este o persoana care evita efortul pentru ca ii lipsese stoicismul. Stoicismul ar fi fost o calitate daca nu s-ar fi raspandit ca molima in turma de oameni, ce casca gura la invatati fara si inteleaga ce li se intampla – asa ca stoicismul s-a transformat din “filosofia pastrarii demnitatii in fata tentatiilor si vicisitudinilor derivate din refuzul tentatiilor”, in filosofia “suferintei continue ca baza a virtutii”.

In schimb, puturosenia este in general insotita de doua lucruri: depresia sau saracia lucie. Sau ambele. Sau una dupa cealalta. Nu exista mare legatura cu lenea.

Pe de alta parte refuzul saracilor de a munci, atat de criticat si pus la zid de cei cu care viata a fost mai buna ar trebui pus putin in perspectiva corecta:

“Nu, nu imi trebuie posmagii tai!”

Cea mai buna poveste de conditionare pro-munca a copiilor este asta cu posmagii, fir-ar ei de posmagi. Deci! Omul lenes din poveste este omul aflat in pragul, sau in timpul, crizei existentiale. Pentru el vietuitul asta comun isi pierduse sensul. Din cauza asta mai si saracise de d-abia avea cu ce sa treaca zilele. Si ce sa vezi, atat de mare este aversiunea oamenilor catre problemele existentiale incat au casunat din senin pe omul ala amarat si s-au decis sa il spanzure, pur si simplu. Pe drum un bogat – unul din aia carora le este usor sa vorbeasca fiindca viata le-a pus in poala oala cu aur – ii ofera lenesului niste posmagi. Adica ala era pierdut in lupta cu viata si asta ii ofera posmagi? Cozonac si paine uscata ii trebuiau lui, sau un sens?

“Muieti-s posmagii” este cea mai delicata forma de a spune “ia-ti posmagii si baga-i unde nu-ti patrunde soarele”, iar interpretarea gaunoasa cum ca lenesul a preferat sa se sinucida decat sa mestece in gingii (sic!) uscaturi de faina, uita ca oamenii au casunat pe el din senin: “ca sa nu mai dea pilda de lenevire si altora”, asadar el nu s-a sinucis ci a lasat gloata de prosti sa isi faca damblaua, fiindca odata atins de criza nimicului ca sens suprem nu te poate decat amuza un sat intreg cuprins de febra sangelui.

Un alt exemplu din aceeasi serie este crestina zicala “mainilor neocupate le gaseste diavolul ocupatie” sau alte forme ale acesteia cum ar fi “celui care nu lucrează îi dă diavolul de lucru” et cetera. Carevasazica daca nu esti ocupat iti da aghiutza ganduri rele si idei de pacat. Insa timpul, asa cum e el de neinduplecat, face uneori si cate un lucru bun, si anume sa ne arate valoarea lucrurilor. Ideea asta despre munca, metfora a salvarii de ispita, se vede clar ce valoare are in mediile in care munca a luat locul vietii: oamenii sunt stresati, mintea lor le este inclestata pe acelasi lucru si in somn si in veghe si pentru a supravietui exista o lunga lista de nefacute si excese dubioase, care vin sa detensioneze corpul fizic si energetic al oamenilor stresati.

Cu cat este mai multa munca, cu atat este mai putina acceptare. Cu cat este mai putin acceptare, cu atat mai putine idei. Cu cat mai putine idei, cu atat este mai mare vulnerabilitatea in fata neprevazutului si, iata, astfel se justifica stresul. Cele mai grozave orgii, cele mai dubioase halucinogene si cele mai ciudate apucaturi, toate firesti de altfel insa duse la extrem, vor veni sa completeze, precum cheia broasca usii, mediile cele mai stresante de munca.

In schimb cel care nu lucreaza si nu e prost, de obicei se gandeste. Asa cum vedem in zece minute de “istoria lumii de pe Wikipedia” cei ce au faurit marile schimbari sociale aveau timp, adica nu erau ocupati. Fie erau saraci si neangajati, fie erau bogati si idealisti, fie erau in inchisori sau altele asemenea. Diavolul langa oamenii astia neocupati si ganditori nu prea sta, fiindca cu greu ii determina la actiune si cum scaraotzchi are agenda mai plina decat Sf. Petru, dat fiind numarul pacatosilor pe lume, s-ar putea sa renunte la a corupe liber cugetatori cu patimi si pasiuni fara esenta. Dar vedeti, este important sa spunem copiilor de mici ca cel mai bun lucru este sa fii ocupat, sa ai treaba, sa muncesti, sa lucrezi ca nu cumva sa ii apuce prin aburii de libertate ai adolescentei dorul de schimbat lumea, si, mai stii, sa le si iasa cand devin adulti.

Astfel pare-se ca puturos nu este decat o jignire, iar lenes este doar o caracteristica. Din pacate, totusi, prea des lenesii sunt cu rautate pedepsiti prin a fi manjiti cu puturosia pe care lumea si-o vede in propria reflexie a realitatii, dar pe care nu poate sa o accepte nici in ruptul capului.