Înainte de toate, ce altceva mai este rupt din rai?

Unul dintre cele mai daunatoare proverbe din istoria omenirii insa, vai, tare des a mai fost folosit. Mă uitam la TVR unde o emisiune exploata proasta înțelegere a acestui proverb si întreaba oameni obisnuiti ce părere au despre acest proverb. Datul cu părerea este sportul preferat al pamantenilor, cred ca nicăieri in spațiu nu mai exista alta specie care sa se bucure atât de mult cand trebuie sa dea un răspuns exact la o întrebare vaga. Așa si oamenii din televizorul meu, care mai de care, își exprimau acordul, mai mult sau mai puțin stavilit de jena, pentru reintroducerea acestui proverb in cutumele sociale curente.

Desigur, toți știm ca nu e bine sa îți bati copilul dar in acelasi timp cu toții suntem încă într-o generație care a mâncat papara pe paine ca desert, după meniul principal: am întârziat acasă, am luat note mici, am răspuns urat, ne-am strambat la părinți sau la străini, nu am tacut sau nu am vorbit cand trebuia, ne-a plăcut ce nu trebuia sau nu ne-a plăcut ce trebuia, am bătut un copil sau am luat bătaie de la un copil … si tot asa, nu mai știu ce alte motive de făcut fundul arsice cand ți-era lumea mai draga si spiritul mai liber.

Părerea mea este ca acest proverb este stupid. Asta ca sa ne lamurim repede dacă voi credeți aceasta prostie inexplicabilă. In primul rând este vag. “Bătaia” este nedefinita, ea poate fi o trauma peste care nu mai treci câte zile ai indiferent de intensitate. Dacă bati un copil cu cureaua la fund acasă pentru nu știu ce motiv, trauma este egala cu o singura palma peste ochi in fata tuturor celor care contează pentru el. Bătaia provoacă atât durere cat si rusine. Rusinea este mai rea decat durerea, fiindcă durerea trece – rusinea nu. Nu exista forma de bătaie sănătoasă: cu palma la fund, cu nuiaua peste palme, trasul de urechi sau de par et cetera sunt formele incipiente ale unui viitor abuz.

Apoi, acest proverb idiot se bazează pe o proasta interpretare a genezei. Se gândește stramb ca dacă Dumnezeu i-a pedepsit pe copii lui (Adam si Eva) atunci si părinții își pot pedepsi copii. Doar ca Dumnezeu nu i-a bătut pe copii lui, ba mai mult le-a dat exact ceea ce au vrut: posibilitatea sa cunoască binele si raul. Chiar mai mult, au mai primit si un rând de haine de piele, cadou. Dar teologii prosti au creat o populație sclava a vinei si conditionata de un păcat pe care nu si-l amintește nimeni, tocmai din cauza acestor interpretări gaunoase.

Tot ce face acest proverb este sa le ofere liniște părinților prosti. Nu prosti ca părinți, ci prosti ca intelect. In fapt, bătaia apare cand omul nu se mai înțelege cu celălalt om, in cazul asta omul părinte cu omul copil. Dacă nu poți face un copil sa înțeleagă ceva, mai ales cand este mic, ai o problema de inteligenta sau dacă tu ești perfect atunci copilul are o problema, care trebuie investigata. Bătaia, oricât de mică si utila ar părea, este si va fi mereu o forma de condiționare subtila care dăunează spiritului, ea construind precoce o fortareata in inima copilului, in care se va ascunde adevarata sa personalitate de fiecare data cand viața va fi dura cu el. Bătaia trezeste instincte ancestrale de autoconservare, cum ar fi razbunarea sau eroismul, instincte cu care copilul nu stie ce sa facă. Bătaia sadeste neincredere între copil si părinte, mai ales dacă apare in timpul jocului sau invatarii. Oricum as descrie-o, numai rupta din rai nu e.

Ce te faci ca pe crestinortodox.ro oamenii enoriasi găsesc explicația de mai sus cu Dumnezeu si sunt incurajati sa își “altoiasca” cu “dragoste” copii? Ce te faci cand nu ai timp sa stai la explicații si copilul se da cu fundul de pământ? Ce te faci cand tu nu îți bati copilul dar bunicii i-o cam dau pe coaja? Te gândești.

Dacă încă nu ai copil răspunde-ți înainte sa îl faci. Dacă îl ai întreabă, asculta, citește, dar mai ales iubeste-ți copilul cu atentie, nu in modul automat, si s-ar putea sa nu il mai poti bate.