Ok, locul comun este sa filosofezi pe marginea evidentului fapt ca femeia alege. Ea naste, ea poarta copilul, deci, ea alege. Si asa si e normal, avand in vedere ca intr-o eventuala relatie ea munceste mai mult in special emotional.

Insa in viata biologica barbatul si femeia sunt ghidati de doi motivatori foarte diferiti. La femeie motivatorul este procreatia. Chiar si lesbiana daca este, o femeie are cultivata genetic o inclinatie catre a crea viata, catre nasterea si dezvoltarea copiilor. Barbatii in schimb sunt motivati de sex. Acum o sa imi spuneti ca inlocuiesc un loc comun cu altul. Dar nu este asa. Pentru un barbat este foarte putin relevant daca femeia pe care a tintit-o este in perioada fertila sau nu. El este “always on” – nu psihic, ci fizic. Intr-o lume fara nebuni si in acelasi timp fara inhibitii sociale omenirea nu ar avea la baza monogamia fiindca noi ca specie nu suntem ganditi pentru monogamie.

Nu stiu de unde a aparut ideea asta, cred ca e o inventie a romantismului, daca nu ma insel, ca femeia alege, de zece mii de ani, iar barbatii se ocupa sa le faca curte. Natura insa ne contrazice; barbatul nu are nici un fel de trasatura exclusiv sexuala, adica “de aratat” – precum o coada de paun; barbatul este eminamente agil, practic, auto suficient. Nici unul din hormonii masculini sau nici o alta parte din biochimia barbatului nu il conditioneaza fizic sa stabileasca relatii pe termen lung. De aceea un barbat ramane intr-o relatie din motive emotionale si rationale specific umane: iubire, interes sau conformism. O femeie in schimb este conditionata biologic sa aiba partener, fiindca este conditionata biologic sa se pregateasca pentru a naste, pentru a putea sustine noua luni de sarcina si minim doisprezece – paisprezece ani de crestere a copilului. Pubertatea inseamna incheierea dependentei de parinti, de aceea am mentionat aceste varste diferite intre baieti si fete.

Este amuzant daca nu incredibil cum se trece cu vederea ca in final barbatul alege. Intr-o adunare de oameni barbatii au un real reflex de a-si alege o tinta pe care sa o cucereasca, nu femeia. Pentru a fi aleasa, atat evolutia cat si propria persoana a femeii face tot ce ii sta in putinta: trasaturi fizice, comportament, augmentarea trasaturilor fizice si cate altele. Aceasta situatie este practic axiomatica, iar concentrarea pe a doua etapa in care din mai multi pretendenti alege femeia preferatul e o eroare. In a doua etapa castiga in fapt nu puterea femeii de a alege, ci puterea barbatului de a-i domina pe ceilalti.

Cred ca iluzia aceasta ca sunt alesi de femei ii face pe barbati sa devina niste tauri in calduri concurand pentru un premiu iluzoriu, si implicit sa porneasca razboaie in numele amorului. Daca o femeie este cu adevarat multumita de conditia sa feminina va atrage de asemenea barbati responsabili care isi imbratiseaza cu drag nu cu ura pozitia lor in lume. Masculinitatea este un dar, nu o povara, insa suma uriasa de asteptari pe care o impune in viata unui om duce la refuzul starii de masculinitate la nivel inconstient.

Si, de ce sa nu spunem, este pacat. Femei nesatisfacute si barbati frustrati populeaza toate mediile: artisitic, familial, cultural si stiintific. Practic nu exista mediu necontaminat de aceasta problema.