Confesiune

Tot timpul am crezut ca sunt ales, dar de fapt eram cules.

Am judecat si am intinat toata frumusetea din sufletul omenesc si am batjocorit mintea cea agera. Cu iubire m-am spalat pe picioare si cu grija mi-am invelit veninul atunci cand l-am scuipat.

Am crezut ca am daruri, dar de fapt aveam sanse.

Gandurile coerente le-am confundat cu adevarul si lumea am confundat-o cu duhul sfant. Sunt la baza muntelui si am strigat ca si cum as fi in varf, doar pentru ca am avut sansa sa fiu auzit.

Am gandit ca nu am loc, dar de fapt eram pus la loc.

Mandria mi-a pecetluit soarta. Soarele a fost banutul meu norocos pana ce mana mi-a luat foc si fara dreapta am ramas. Luna mi-a fost talisman pana ce mana mi-a inghetat si fara stanga am ramas. Dar slut cum eram tot mi-am pus coroana mandra de stele si gatul mi s-a frant pe loc sub greutatea lor.