Pentru Om, Dumnezeu este fiinta eterna, unica, infinita si necuprinsa. Existenta Dumnezeiasca precede existenta Omeneasca, prin asta El este pentru Om, Creatorul. Creatorul creaza haosul si ordinea. In ordine Dumnezeu creaza un univers raspuns structurat, inteligibil si autocuprinzator, in haos El creaza un univers intrebare amestecat, irational si atotcuprinzator.

Creatia in intregimea ei este intrebare si raspuns, o oscilatie permanenta intre doua aspecte care rezulta intr-o unda. Intrebarea creaza amplitudinea undei si raspunsul creaza frecventa undei. Masura cu care intrebarea creaza amplitudinea este specificitatea. Masura cu care raspunsul creaza frecventa este precizia. Cu cat specificitatea intrebarii este mai mare cu atat amplitudinea este mai mica si cu cat precizia raspunsului este mai mare cu atat frecventa este mai mare.

Pentru Om, voia Domnului este intrebarea si prezenta sa este raspunsul. Interferenta intre acestea, unda perceptibila este realitatea. Rezonanta intre acestea, starea existentei este gratia divina.

Omul este fiinta eterna, infinita, androgina, unica si cuprinsa de scopul Creatorului. Omul este langa Dumnezeu, in rai.

Barbatul si femeia sunt fiintele temporare, finite, unice si cuprinse de scopul separarii lor, prima degradare energetica a omului, separarea de principiul Creator. Barbatul si femeia sunt in prezenta lui Dumnezeu, in gradina edenului.

Copii Omului sunt fiintele temporare, finite, multiple si cuprinse de beatitudinea meditatiei Barbatului si Femeii, a doua degradare energetica a omului, cunoasterea binelui si raului. Copii Omului sunt in lumina lui Dumnezeu, pe pamant.