Diferenta majora si esentiala intre om si animale este ca omul este creat iar animalele sunt creaturi. Privind creatia ca pe un flux de energie emanat de Dumnezeu acesta este eminamente orizontal pana la Om. In Geneza acest aspect este surprins foarte bine in faptul ca Omul este realizat vertical: ridicat din lut si insufletit cu suflarea divina in crestet. Nici o alta parte a creatiei nu mai este  pe verticala.

Principala nefericire a omului este inadaptarea la aceasta lume. La inceputurile existentei omului a aparut o eroare de judecata: omul trebuia sa se uite la animale ca sa afle ce nu este, insa din pacate omul s-a uitat la animale ca sa afle ce este. Foarte multe elemente sociale de exemplu sunt inspirate de organizarea animalelor.

Omul tinde sa identifice relatia cu animalele pe anahata. Considera ca deoarece acestea sunt necuvantatoare si nu pot gandi pentru ele insele, sunt nevinovate iar acest aspect creeaza un potential pentru iubire neconditionata. Acest transfer totusi este nenatural si majoritatea animalelor nu raspund bine la el. Functioneaza foarte bine insa transferul muladharian bazat pe respect. Stapanul animalului trebuie sa respecte animalul pentru ceea ce el reprezinta: forta, pasiune, instinct, detasare, vivacitate etc. Animalul respecta stapanul pentru superioritatea acestuia. Transferul muladharian intre om si animal potenteaza relatia aceasta pastrand aspectul benefic al acesteia.

Din pacate daca relatia este anahatica din partea omului, animalul este deschis sa preia foarte multa energie negativa din aura sau karma stapanului. Astfel problema se complica si animalul fie plateste in locul stapanului fie devine agent karmic pentru stapan, fie ambele. Aceasta situatie nedorita survine datorita faptului ca vibratia energiei anahatice este atat de mare comparativ cu cea muladhariana incat pur si simplu fisureaza, daca nu chiar sparge campul de energie protectoare al animalului. Ca rationament simplu me putem gandi ca domesticirea este prima fisura aparuta in campul animalului salbatic.