Pentru mine nu exista nimic mai frumos decat femeia. Indraznesc a spune, orice femeie: grasa, slaba, scunda, inalta, eleganta sau gotica, toate sunt uimitoare. E ca si cum intreaga frumusete a universului este concentrata in ele iar de sub piele patrunde spre exterior o permanenta stralucire a acestei frumuseti.

Si totusi exista o problema cu femeile. Se pare ca de la inceputul timpului insusi, ele nu sunt constiente de frumusetea lor. Cele care aparent sunt, in realitate nu fac decat o schema de a atrage atentia barbatilor. Dar nici una nu pare a realiza ca frumusetea sa nu este destinata exclusiv sexualitatii. Odata am gandit ca inclinatia generala de a evalua partenerii sexuali pe baza aspectului fizic este un accident, si ca evolutia a insistat atat de mult pe forme cursive si finete pentru beneficiul primordial al copiilor nascuti de femei, astfel incat mintea neformata a bebelusilor sa dispuna de maximul de confort posibil la venirea in lume. Poate nu este asa, dar este un gand frumos.

Daca femeile ar deveni mai constiente ca intreaga lor esenta este rezulatul celui mai mare efort pe care natura l-a facut pe aceasta planeta si ca aspectul lor este sexual doar ca o coincidenta placuta dar in sine menit sa fie modul naturii de a exprima cat mai bine frumusetea, eleganta, confortul, agilitatea si, pot spune, dragostea pentru viata insasi, multe dintre problemele lumii ar disparea la urmatorul rasarit de soare.

Dar, ceea ce avem, si cu ce traim este o focalizare absoluta pe sexualitate de care suntem dependenti inca din copilarie. Aceasta stare a fiintei ghideaza imensa competitie intre femei si uriasele si nerealistele asteptari care stau precum barele de otel ale unei custi intre barbati si femei.