Fraților, m-am săturat de văicăreala că la noi la mare e scump și prost. Pe bune? Haideți să ne oprim. Ți-a plăcut la all inclusive la turci? Excelent, du-te și la anu’. E bine la greci că e apa curată, sărată și plaja lungă cu nisip fin? Foarte bine, grecii sunt tot acolo și la anu’. Da’ mai taci din gură cu marea noastră, că or s-o facă ăștia un combo între bază militară și câmp petrolier, deținut de companii americane, de nu o s-o mai avem deloc.

În loc să ne supărăm pe globaliștii ăștia scăpați ca vaca-n trifoi, pe efectele dezastruoase ale “integrării” economiilor mici în economii mari și hulpave, ne supărăm pe mafioții noștri locali, care au luat și ei un hotel, două, de la stat și apoi și-au dat copii la școală în Elveția cu banii de renovare. Turismul mare e business de mafie. Turismul mic nu există dacă tuturor ăstora mici ne pute și mergem “afară”. E simplu.

Cum face cineva ceva mai răsărit la noi la mare, imediat o mulțime de guri sparte invadează internetul cu placa “e frumos dar prea scump”. Cum se face și la noi ceva mai acătării țop și umblații care li s-au urcat “standardele” la cap că “da’ mă da’ nu e ca în locul ăla în care am fost io”. Nu mai pot, eu m-am săturat. Dacă vorbiți cu mine nu îmi mai spuneți că știu.

Nu ai cum să compari afacerea de vară, care durează două luni, cu sezonul țărilor în care sezonul e juma’ de an. Nu ai cum să compari zone turistice păstrate de când lumea pentru turiști, cu zone de unde vrem și marfă, și metropolă, și petrol, și avioane, și eoliene, și vin, și nisip, și festivaluri, și camping, și glamping, și cameră de 5 stele cu baia deschisă și cameră fără stele cu baia pe hol, și români pe vas, și români pe vară, și populație la sparanghelul altora și sezonieri la turistul local. Punct. Nu ai cum și nu văd de ce tot o faci.

Vai, dar: nu e parcare, pute a canal, prea multe alge, prea multe scoici, prea multe șezlonguri, prea putine promenade. Da’ la tine în cartierul din orașul ăla din care ai plecat în concediul tău de cinci zile, e totul OK? Umblă câinii cu covrigi în coadă undeva în România și a rămas litoralul ultimul? Nu! Turismul nostru e ca și restul țării: te descurci, ignori și îți vezi de viață.

La noi la mare nu mergi pentru că “merită”. Nu merită. Mergi pentru că: nu îți trebuie leva ca să iei o înghețată, nu vorbești în engleza aia pe care o știi dintr-a patra ca să ceri un cârnat, nu anulează loucostu’ zboru’, și pentru că e marea aia care miroase ca marea la care ai fost când te-au lăsat părinții prima oară să îți faci de cap, că au avut încredere în tine sau au vrut să scape de tine. E o chestie de pasiune, de nostalgie și de un confort abstract. Atât. E simplu. Poate să nu îți placă dar nu te mai văita frate atâta că nu te ține nimeni sa mergi în colțul de Mediterană pe care ți-l permiți.

Eu cred ca mersul la mare și la munte în România este momentul acela din an în care vedem că țara e mai rău ca anul trecut. Și în loc să luăm furca și să ieșim după vânat politicieni mincinoși cu ea, ne supărăm, de viteji ce suntem pe patronul de la pensiune că e ciorba scumpă și n-are nimic în ea, sau pe amărâtul ăla de sezonier că nu s-a înclinat frumos când a venit la masa ta de rege de cinci zile.

Restul, tot ce te “inervează”, e la fel ca tot ce e în țară. Nu fi încă unul care e ofuscat că cu banii de la Poiana Brașov poate să meargă “în Alpi” sau “în Dubai”. Nu ajută. Face să fie și mai rău. Atât am de zis.