Când toată lumea e transformată, nimeni nu e transformat

    Extras din "Credeau că sunt liberi"
    de Milton Mayer

Aștepți șocul, momentul șocului, momentul acela în care crezi că ceilalți ți se vor alătura pentru că vor fi șocați, și, în sfârșit, vor decide sa opună rezistență cumva. […] Incertitudinea însă își va juca rolul, aceasta, în loc să scadă pe măsură ce trece timpul, va crește. Afară, pe străzi, în comunitatea ta, “toată lumea” e bine. Nu auzi de vreun protest, și cu siguranță nu vezi vreunul. […] Ți se spune că “Nu e așa de rău” sau “Ți se pare” sau “Bagi panica în oameni”.

Și chiar bagi panica în oameni. Spui că ce se întâmplă acum va duce la asta și la asta, dar nu poți demonstra. Desigur ăsta e începutul, dar cum poți să știi sigur că ăsta e începutul dacă nu știi care e sfârșitul, și cum poți să știi, sau măcar să presupui, care e sfârșitul?

Iar momentul șocului, acela când speri că mii sau sute de mii ți se vor alătura și vor protesta, marele șoc nu vine niciodată. Aceasta e dificultatea. Dacă ultimul și cel mai rău lucru pe care regimul l-ar fi făcut ar fi venit imediat după primul și cel mai neînsemnat, mii, poate milioane, ar fi fost șocați […] Desigur, însă, nu așa se întâmplă lucrurile. În realitate, de când începe și până la final ai parte de sutele de pași mici, unii imperceptibili, fiecare în schimb pregătindu-te să nu mai fii șocat de următorul.

Într-o zi, prea târziu, principiile, dacă vreodată le-ai avut, vin toate grămadă peste tine. […] și vezi cu ochiul liber că totul, totul s-a schimbat, s-a schimbat complet chiar sub privirea ta.

Acum trăiești într-o lume plină de ură si bazată pe frică, iar cei ce urăsc și se tem nici nu știu că urăsc și se tem, când toată lumea e transformată, nimeni nu e transformat.