Nu stiu voi cum sunteti dar eu cand ma gandesc la oameni in ultima perioada ma apuca o stare de neliniste interioara. Nu e ceva rau, dar in mod cert este dubios. Am impresia ca oamenii care se aseamana nu se mai aduna. Ori sunt eu un ciudat al planetei, ori am dreptate. Parca este din ce in ce mai greu sa gasesti langa tine oameni noi care sa iti placa si care sa te placa.
Nu vorbesc despre relatii romantice, dar le includ si pe ele, avand in vedere cat de complicata a ajuns sa fie toata povestea. Nu, vorbesc despre faptul ca parca toti oamenii s-au tranformat in oglinzi sau in profesori. Asadar, fie iti vezi prostia sau mandria reflectata inapoi, de parca nu iti e de ajuns ca le emiti, mai si trebuie sa le receptezi, fie esti fortat sa evoluezi, sa te ridici la un nivel, sa transcenzi o etapa spirituala noua pentru a avea un prieten sambata seara.
Oare avalansa de informatii ne-a deformat? Oare asistam la o repercursiune a miilor de documentare vizionate despre 2012, DMT, Isus, veganism si legea atractiei in care aplicam cu inversunare fie ceva ce nu am inteles, fie un bogus desavarsit? Cum au ajuns relatiile interumane asa de complicate, ma intreb. Comparat cu judecata unuia care gandeste pozitiv despre o stare proasta pe care o ai intr-o marti oarecare, invidia vecinei de odinioara pare inofensiva, desi nu era si nici nu este. Comparat cu succesul meschin al vreunei practici de dezvoltare personala afisat la toate colturile, fala unei rude care strica cheful odiniara pare acum un fleac, desi nu era si nici nu este.
Am vazut oameni casatoriti si fericiti care nu au in jur decat oameni singuri si disperati ca nu isi gasesc jumatatea, am gasit oameni care traiesc cu bucurie fiecare bere pe care o beau alaturi de un tutun fumat cu cap, inconjurati de o hoarda de puritani anosti cu fete ingrijorate la fiecare paranghelie … Si stiti ce e rau in asta? Nimeni nu se simte bine. Stiti de ce? Pentru ca ne place in grup, laolalta, impreuna, cu totii. O victorie care nu ne apartine este traita intim daca aflam de ea alaturi de cineva care o primeste la fel ca noi, o veste buna este inzecita de fiecare zambet plin de intelegere din partea celor care sunt ca noi.
Un haos emotional indescriptibil. Ce-o fi asta?