# Spovedania spovedaniilor

- Link: https://www.andreidraganescu.info/2014/05/09/spovedania-spovedaniilor/
- Published: 2014-05-09T13:41:46+03:00
- Author: Andrei Draganescu

```
    Spovedania spovedaniilor, Al saptelea sigiliu, 1957 - Ingmar Bergman
    ```

    ```
    Antonius Block este un cavaler care tocmai ce s-a intors dintr-o Cruciada. In aceasta scena el intra intr-o capela pentru a se spovedi, in legatura cu slaba sa credinta si despre multele si incurcatele sale ganduri despre Dumnezeu, Mortii insesi care era deghizata intr-un preot.
    ```

    ```
    Acest dialog este un o scurta dar cutremuratoare calatorie in cele mai adanci frici si intrebari interioare ale omului in viata.
    ```

**Antonius:**
 As vrea sa ma confesez cat pot sincer … Dar inima mi-e goala. Si 
golul e doar o oglinda intoarsa spre chipul meu. Ma vad si sunt incatusat de scarba
si de spaima. Prin nepasarea mea fata de oameni am fost scos din cercul lor. Acum
traiesc într-o lume a nalucilor… Ca prizonier al închipuirilor mele.

**Moartea:**
 In ciuda acestor lucruri, nu vrei sa mori …

**Antonius:**
 Ba da! Vreau.

**Moartea:**
 Atunci ce mai astepti?

**Antonius:**
 Eu vreau cunoastere.

**Moartea:**
 Tu vrei garantii.

**Antonius:**
 Spune-i cum vrei. Este oare de neconceput sa-L intelegi pe Dumnezeu
prin propriile simturi? De ce Se ascunde intr-un nor de promisiuni facute pe jumate
si de minuni nevazute? Cum am putea noi sa-l credem pe credincios, daca noua ne 
lipseste credinta? Ce-o sa se aleaga de noi, cei care vrem sa credem dar nu putem?
Dar de cei care nici nu vor si nici nu pot sa creada? De ce nu pot sa-L ucid pe 
Dumnezeu în mine? De ce continua El sa traiasca într-un mod umilitor, in ciuda dorintei
mele de a-L evacua din inima mea? De ce continua sa fie o realitate batjocoritoare
de care nu pot scapa? Ma auzi?

**Moartea:**
 Te aud…

**Antonius:**
 Vreau cunoastere! Nu credinta, nu presupuneri. Ci cunoastere. Vreau
ca Dumnezeu sa isi intinda mana, sa-Si dezvaluie fata si sa-mi vorbeasca.

**Moartea:**
 Dar El ramane tacut…

**Antonius:**
 Ii strig Numele în întuneric… dar se pare ca nu-i nimeni acolo…

**Moartea:**
 Poate ca asa e, nu-i nimeni acolo.

**Antonius:**
 Atunci viata e un chin fara rost. Niciun om nu poate trai înfruntand
moartea, stiind ca totul e neant.

**Moartea:**
 Cei mai multi oameni nu se gandesc nici la moarte nici la neant.

**Antonius:**
 Dar cand ajung la capatul vietii, se întalnesc cu întunericul.

**Moartea:**
 Intr-adevar… Ziua, aceea! …

**Antonius:**
 Inteleg ce vrei sa spui Trebuie sa ne facem un idol din teama noastra
si acestui idol sa-i spunem Dumnezeu!

**Moartea:**
 Esti ingrijorat.

**Antonius:**
 Moartea a trecut pe la mine azi dimineata. Am jucat sah impreuna.
Gratia pe care am primit-o îmi îngaduie sa realizez un lucru.

**Moartea:**
 Ce lucru?

**Antonius:**
 Intreaga mea viata am cautat, am ratacit, am rostit vorbe goale si
fara de substanta. Intraga mea viata este nimic. Da! O spun fara amaraciune si fara
sa-mi reprosez nimic fiindca stiu ca aproape toate vietile oamenilor sunt traite
la fel. Dar vreau sa folosesc acest ragaz pentru o actiune cu insemnatate.

**Moartea:**
 Aaah… De-asta joci tu sah cu Moartea …

---