# Implicațiile amplituhedronului. Ce? Ale cui?

- Link: https://www.andreidraganescu.info/2013/09/21/implicatiile-amplituhedronului-ce-ale-cui/
- Published: 2013-09-21T12:00:24+03:00
- Author: Andrei Draganescu

De foarte mult timp exista o competiție între matematicieni si fizicieni in ceea
ce privește explicarea naturii realității. Din punct de vedere spiritual este esential
cine castiga.

De curând fizicianul Nima Arkani-Hamed si colegii sai de la Institutul pentru Studii
Avansate din Princeton, un fel de think tank preocupat de rezolvarea problemelor
foarte complicate, au făcut o descoperite oribil de pronunțat dar superb de inteles:
amplituhedronul.

Aceasta descoperire teoretica este un obiect geometric multi dimensional – adica
mult mai mult de trei dimensiuni, de fapt infinit de multe – care prezice cu o acuratete
uimitoare rezultatul interactiunii dintre particulele subatomice. Stiu ca pare foarte
complicat dar nu este. Imaginati-va o boaba de fasole si una de mazare. Daca ele
se lovesc una de alta in lumea subatomica rezulta o boaba de rodie si o samanta 
de ardei. Vedeti ca nu este nici o legatura usor de inteles intre rodie, mazare,
fasole si ardei? Asta este problema fizicienilor care au nevoie de niste calcule
groaznic de complicate pentru a prezice ce se intampla cand un gluon se izbeste 
de un graviton mai ales ca nici nu stim daca gravitonul exista si nici daca e vreo
legatura intre graviton si gluon. Mai jos sunt toate particulele probabile:

![e8 from Lisi Garrett](https://www.andreidraganescu.info/wp-content/uploads/2013/
09/e8-from-Lisi.png)

Da … foarte multe particule in doua sute patruzeci si opt de dimensiuni. 🙁

Amplituhedronul, nu-i nici o problema daca l-ati citit de trei ori, rezolva extraordinar
de elegant aceasta problema si contine sub forma unui desen geometric toate posibilele
rezultate ale interactiunii dintre particulele subatomice. Asta inseamna ca in loc
sa calculezi ca disperatul te uiti pe un desen si afli rezultatul. Iata o reprezentare
artistica  a desenului multidimensional:

![Amplituhedron](https://www.andreidraganescu.info/wp-content/uploads/2013/09/blog_amplituhedron.
jpg)

Tare nu?

Da. Insa din punct de vedere ezoteric atunci cand explici realitatea prin geometrie
se demonstreaza indirect o problema fundamentala a evolutiei spirituale: realitatea
este iluzorie. Fix in acest caz, spatiul si timpul rezulta ca nu sunt proprietati
fundamentale ale universului ci simple consecinte matematice, adica nu exista, ci
ni le imaginam noi involuntar ca sa intelegem realitatea. Vedeti, geometria nu este
ceva palpabil, ci doar o constructie a mintii de reprezentare simbolica a calculelor
matematice. Asta inseamna ca nu are la baza nimic fundamental, material, ci doar
o suma de concepte abstracte: punct, linie, volum etcetera. Cand ajungi sa explici
realitatea exclusiv cu ajutorul unor elemente pur conceptuale automat asta inseamna
ca universul in intregimea sa este bazat pe calcule, pe cifre, pe concepte – nu 
pe ceva real.

In fizica cuantica actuala se considera ca la baza universului sunt o multitudine
de particule care _exista_ in sensul ca daca ne-am micsora imaginar foarte foarte
mult am putea sta langa o astfel de particula si am putea-o atinge, descrie, percepe
fizic. In matematicile superioare care explica materia se considera ca la baza universului
sta o ecuatie, un sir de numere, o forma geometrica care _nu exista_ in sensul ca
nu sunt perceptibile decat intelectual, abstract, ele nu pot fi simtite, atinse,
manipulate.

Daca in aceasta competitie matematicienii castiga inseamna ca universul se dovedeste
a fi o simulare, o iluzie, un posibil exercitiu al unei posibile forme de inteligenta
in care si noi oamenii suntem la fel de imaginari si iluzorii. Nu ne spune de ce
este asa, ci doar ca asa este.

Daca in aceasta competitie fizicienii castiga inseamna ca universul este cat se 
poate de real, alcatuit din particule care sunt pentru ca … sunt si care apar din
neant datorita fluctuatiilor energiei vidului, iar in acest univers noi suntem un
accident fericit si intamplator al interactiunii dintre aceste particule. Nu ne 
spune de ce este asa, ci doar ca asa este.

Intre cele doua variante o prefer pe prima, cea a matematicienilor. E adevarat ca
sunt inclinat intelectual mai mult catre ea fiindca vine sa-mi intareasca propriile
idei despre scopul omului de perfectionare mentala dar, ganditi-va, nu e mai bine
sa traiesti intr-o simulare iluzorie si incerta decat intr-o colectie infinita de
particule lipsite de sens? Mda, nici una nu suna extraordinar, stiu –

Apoi mai este si problema liberului arbitru. Intr-o simulare matematica sunt mai
multe sanse ca liberul arbitru sa fie prevazut in ecuatie decat intr-un univers 
cu reguli atat de fixe incat totul va sfarsi fie intr-o mare gaura neagra, fie intr-
un neant infinit, indiferent ce facem noi. Apoi mai este si problema vinei, principiile
sunt mai flexibile si alegerile mai asumate si mai integrate daca lumea este visul
lui Brahman, o simulare, decat daca lumea este materie absoluta, o gramada efemera
de acumulari energetice in care o greseala este intiparita infinit in memoria tuturor
electronilor cu care intri in contact in fiecare milisecunda. Brrr.

Sa ne rugam pentru matematicieni 🙂