# Timpurile existentei si individualizarea

- Link: https://www.andreidraganescu.info/2013/08/11/timpurile-existentei-si-individualizarea/
- Published: 2013-08-11T13:15:24+03:00
- Author: Andrei Draganescu

> Timpul trece peste noi cu nepasarea hotului grabit ce strange prada fara sa se
> uite. (W. Shakespeare)

**Traieste in prezent. Gandeste-te la viitor. Invata din trecut.**

Existenta ta nu este monolitica ci se compune din trei experiente majore pe care
le ai in fiecare moment al ei: traitul, ganditul si invatatul.

_Traitul_ reprezinta majoritatea activitatilor fizice, biologice si unele psihologice.
Traitul sau vietuitul este partea tangibila a experientei, partea aducatoare de 
placere.

_Ganditul_ reprezinta partea de explorare a experientei aflata intre tangibil si
intangibil. Prin inductie, inferenta (tangibil) si deductie (intangibil) descoperim
viata si o marim dincolo de imediat, o impingem catre un orizont imaginar. Asftel
aceasta parte a experientei este este aducatoare de bucurie.

_Invatatul_ este partea integratoare a experientei si se afla in zona intangibilului.
Insusi scopul invatatului este vag si nedefinit. Nu este vorba de invatatul de la
scoala, ci de a cea posibilitate a omului de a se autodepasi, autoimbunatati, de
a evolua spiritual, material, fizic si asa mai departe. Motivatia invatatului este
diferita de la individ la individ si are directa legatura cu viata lui. Pentru ca
invatatul duce la evolutie, aceasta parte a experientei este aducatoare de fericire.

**Traitul in prezent duce la o stare de incredere.** Traitul in prezent conecteaza
omul cu simturile sale si prin aceasta se creaza acea bucla de feedback pozitiv 
prin care activitatile placute se repeta. Omul care traieste in prezent este mai
organizat, are mai mult timp pentru ca trecutul si viitorul nu sunt ocupate cu traitul,
simte totul mai intens si concluzioneaza in mai toate momentele ca viata merita 
traita.

**Ganditul despre viitor duce la o stare de intelegere.** Ganditul despre viitor
forteaza omul sa puna evenimentele cap la cap si sa prevada deznodamantul lor precum
si ceea ce le urmeaza. Omul care se gandeste la viitor are mai multe reusite, mai
multa stabilitate si devine mai intelept cu fiecare zi. Acesta va concluziona cel
mai des ca viata este frumoasa.

**Invatatul din trecut ofera omului smerenie.** Invatatul din trecut da posibilitatea
omului sa vada ca totul are un sens – care uneori il depaseste complet – si actioneaza
ca un scut in fata crizei existentiale – cea mai urata forma a egoismului. Omul 
care invata din trecut are mai multa rabdare, are deschidere catre compasiune, vede
in timp marea schema a lucrurilor si probabil concluzioneaza ca viata este un dar
divin.

_Omul increzator, intelept si smerit este un om individualizat._ Aceste trei procese,
increderea, intelegerea si smerenia duc la individualizare. In lume acum insa nu
avem prea multi individualizati, de fapt avem prea putini. Asta se intampla pentru
ca oamenii experimenteaza una sau mai multe din variantele urmatoare.

Traiesc in viitor si ma gandesc la prezent.

_Traitul in viitor duce la dezamagire_ deoarece nimic nu ajunge sa fie experimentat
si simtit la adevarata intensitate. _Ganditul despre prezent este generator de griji_
pentru ca nu este altceva decat un efort de a deslusi ce se intampla in timp ce 
se intampla, aceasta fiind imposibil omul este cuprins de teama ca totul se poate
prabusi in orice moment.

Traiesc in trecut si invat din prezent.

_Traitul in trecut este reteta sigura pentru depresie_ fiindca toate experientele
se considera avute si deci prezentul este lipsit savoare. _Invatatul din prezent
este un alt fel de a defini superficialitatea_: nu stiu decat ce este acum, ce a
fost si ce va fi nu ma intereseaza. Superficialitatea scoate totul din context prin
saracacia informationala pe care clipa prezenta o pune la dispozitie. Prezentul “
este” si cam atat, nu prea ai multe de invatat din el.

Ma gandesc la trecut si invat din viitor.

_Cand te gandesti la trecut dai nastere regretelor_ pentru ca nu faci altceva decat
sa sortezi si sa ordonezi evenimentele dupa propriul ideal si sa le denaturezi sensul
disociindu-le de secventa in care s-au intamplat, iar idealizarea creaza regret (
intr-o forma usoara se numeste nostalgie) si aceasta frustrare a regretului macina
omul pana il face nisip fin. _Invatatul din viitor te face depenent de control_ 
pentru ca este ca si cum ai aplica metoda stiintifica – cu ipoteza, demonstratie
si concluzie – vietii insisi. Din pacate aceasta activitate in care vrei neaparat
ca viitorul sa fie intr-un singur fel, ca tu sa iti poti testa ipotezele, te face
un om obsedat de control si forma aceasta de eroare ii incurca teribil de tare si
pe ceilalti, individualizati sau nu.

Asocierile de mai sus nu sunt intamplatoare ci sunt rezultatul unei singure erori,
trecuta neobservata. De exemplu daca traiesti in viitor, viitorul este ocupat de
trait iar prezentul este liber deci ganditul va lua locul traitului in prezent! 
_Existenta nu este niciodata goala si de aceea cand un timp ramane liber este mereu
ocupat cu o experienta._

De asemenea, _intre efectele de nedorit exista o perpetua relatie de justificare_:
dezamagirile justifica grijile (la cate am patit, cum sa nu fiu ingrijorat), iar
grijile justifica dezamagirile; depresia justifica superficialitatea (daca nimic
nu are sens de ce sa ma obosesc cu adancimea lumii), iar superficialitatea justifica
depresia; regretul justifica controlul (a fost bine inainte deci trebuie sa fac 
lucrurile cum erau), iar controlul justifica regretul.

**Niciodata timpurile existentei nu sunt goale, de aceea e bine sa tinem fiecare
experienta la timpul potrivit, ad literam 🙂